Măcrişul, planta ideală pentru eliminarea toxinelor. Cum se consumă

Pe bună dreptate, Jules Verne a scris despre naufragiaţii din „Insula misterioasă“ că au găsit măcriş şi au scăpat de scorbut, o boală cauzată de lipsa vitaminei C. Într-adevăr, măcrişul este leacul perfect de primăvară, când corpul are nevoie de un plus de nutrienţi şi vitamine. Rădăcina are proprietăţi diuretice, antiscorbutice şi diaforetice, adică stimulează transpiraţia. Este recomandată în paralel cu tratamentul medicamentos sau local în caz de  hemoroizi, tuberculoză, boli hepatice, urinare, renale. Frunzele sale au un gust uşor acrişor, uşurează digestia, cresc apetitul culinar, au efect vitaminizant şi remineralizant. Se pot adăuga în salate sau se pot lua dimineaţa, pe stomacul gol, sub formă de suc, după ce sunt blendate cu o jumătate de pahar de apă.

"Doctorul verde", bun la toate

Măcrişul conţine potasiu cu efect vasodilatator, dar şi luteina şi zeaxantina care previn apariţia bolilor cardiace şi normalizează tensiunea arterială. Cum esunt bogate în clorofilă, frunzele de măcriş ajută la buna oxigenare a vaselor de sânge şi reduc nivelul de colesterol rău, ceea ce previne îngustarea sau chiar blocarea arterelor.

Ajutor de nădejde în boli de ficat şi anemie

Măcrişul este un bun leac şi în perioada de tratare a afecţiunilor hepatice nu numai în curele de detoxificare. Se iau câte un vârf de cuţit de pulbere de rădăcină de măcriş, de 3 ori pe zi, între mese, pe stomacul gol. Se ţine sub limbă un sfert de oră, apoi se înghite cu apă. Pulberea se poate combina cu plante amare ca pelinul, anghinarea sau genţiana pentru eliminarea toxinelor, tratarea bolilor de ficat sau în caz de intoxicare. Pulberea ajută şi pentru tratarea anemiei, întrucât măcrişul este bogat în fier. Tot în bolile hepatice, se poate bea dimineaţa, înainte de masă un amestec făcut din câte o jumătate de pahar de suc de măcriş şi de păpădie.

Decoctul are efect detoxifiant

Rădăcina de măcriş, sub formă de decoct, este recomandată în ameliorarea menstruaţiilor abundente şi a durerilor de cap, bolile urinare, reducerea febrei. De asemenea, decoctul favorizează eliminarea toxinelor. Se prepară din 2 linguriţe de rădăcină mărunţită. Acestea se fierb într-o cană de apă. Sunt recomandate 2 căni de decoct de măcriş pe zi. În acelaşi scop se poate ţine şi o cură de o săptămână cu salate cu frunze de măcriş sau cu suc de măcriş. Decoctul de măcriş poate fi folosit şi sub formă de cataplasme pentru tratarea bolilor cutanate ori pentru eliminarea petelor de pe piele, dar trebuie aplicat câteva luni, până la vindecare.

Contraindicaţii

Din cauza conţinutului ridicat de acid oxalic, persoanele care suferă de reumatism sau de afecţiuni renale ar trebui să evite consumul de măcriş, după cum menţionează site-ul diversificare.ro. De asemenea, măcrişul este interzis pentru cei cu astm, artritism, gută, reumatism, colici nefrotice şi calculi cu uraţi. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News