Un grup special de șobolani învață să se târască pe sub resturile de moloz, după cutremur, purtând rucsacuri minuscule, permițând echipelor de salvare să ajungă la supraviețuitori. Poate suna ca o poveste din filmul pentru copii „The Rescuers”, dar o organizație non-profit din Africa speră că acest proiect poate salva vieți în întreaga lume.
Cercetătoarea Dr. Donna Kean conduce proiectul inovator. Până acum, grupul a antrenat șapte șobolani, având nevoie de doar două săptămâni pentru a-i învăța metodele de ajutor. În acest moment, șobolanii folosesc rucsacuri prototip care conțin un microfon, pe care îl transportă printre bucăți false de moloz.
Rucsacuri specializate care conțin microfoane, echipamente video și instrumente de urmărire a locației vor fi create pentru a permite echipelor de salvare să comunice cu supraviețuitorii în timpul cutremurelor reale. Kean are sediul în Morogoro, Tanzania, unde lucrează cu organizația non-profit APOPO la un proiect numit „Șobolani eroi”.
Rozătoarele vor avea șansa de a lucra mai mult după ce vor calatori in Turcia (țară foarte predispusa la cutremure), sa lucreze cu o echipa de cautare si salvare, GAE.
Dr. Kean, care a studiat ecologia la Universitatea Strathclyde înainte de a urma un master la Universitatea Kent și un doctorat la Universitatea Stirling, a fost inițial interesată de comportamentul primatelor. Ea s-a declarat fascinată de cât de repede pot învăța șobolanii anumite abilități și spune că este o concepție greșită faptul că aceștia nu ar fi igienici.
Ea descrie șobolanii ca fiind creaturi „sociabile” și crede că munca lor va salva vieți. În total, 170 de șobolani sunt instruiți pentru proiecte care implică mine anti-terestre și chiar pacienți cu tuberculoză. Cercetătorii speră, de asemenea, că șobolanii pot învăța să adulmece Bruceloza, o boală infecțioasă care afectează animalele. Șobolanii sunt atât de ageri încât nu declanșează nici măcar minele terestre, iar agilitatea lor îi face perfecți pentru strecurarea în zonele cu dezastre.
„Șobolanii ar putea intra în spații mici pentru a ajunge la victimele îngropate în moloz”, spune Dr. Kean, potrivit SWNS. „Nu ne-am aflat încă într-o situație reală, avem un spațiu de simulare.”
„Când primim noile rucsacuri, vom putea auzi unde se află victimele, printre resturi”, adaugă omul de știință. „Avem potențialul de a vorbi cu victimele prin intermediul șobolanului.”
Rozatoarele sunt antrenate sa raspunda la un „bip” care le cheama inapoi la baza.
„O colegă este croitoreasă, face rucsacuri, este foarte talentată”, continuă Dr. Kean. „Primim rucsacuri personalizate care vor avea aparate video, microfoane și un transmițător de locație.”
„Este destul de neobișnuit. Sunt atât de agili, sunt atât de buni să se deplaseze prin tot felul de medii diferite. Sunt perfecți pentru munca de căutare și salvare.”
Kean adaugă că animalele sunt și foarte bune la supraviețuirea în diferite medii.
„Ceea ce arată doar cât de potrivite sunt pentru activități de căutare și salvare”, adaugă ea.
Câinii au fost folosiți în scopuri similare de ani de zile, dar șobolanii au un avantaj datorită dimensiunilor reduse și flexibilității lor.
„Sunt foarte antrenabili, prima etapă este să-i antrenezi să revină la punctul de bază – ei răspund la un bip”, spune Kean pentru SWNS. „Există o concepție greșită că sunt murdari și lipsiți de igienă, sunt bine îngrijiți la noi, sunt animale sociabile. Sperăm că programul va fi implementat, suntem parteneri cu o echipă de căutare și salvare din Turcia.”
„Suntem singura organizație care lucrează cu această specie, există și alte organizații care antrenează câini. Sperăm că soluția aceasta va salva vieți, rezultatele sunt cu adevărat promițătoare.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu
de Roxana Neagu
de Roxana Neagu