EXCLUSIV  ”Mamă, pot să le spun că sunt român, sau vor crede că mă laud?” Întrebare reală a lui George Enescu sau imaginația internetului

Regizorul Toma Enache a fost prezent la interviurile DCNews unde a vorbit despre celebra scenă care circulă pe internet în care George Enescu, aflat la Viena, și-ar fi întrebat mama: ”Pot să le spun că sunt român, sau vor crede că mă laud?”

Val Vâlcu a deschis subiectul: E celebră afirmație care circulă pe net - cum că ar fi cerut voie mamei sale să le spună vienezilor că e român.

Toma Enache: Asta o știu și eu, am văzut-o, dar nu găsit-o spusă de el, în cartea lui, cuvânt cu cuvânt. "Jupuit de viu" a spus-o chiar Enescu, nu altcineva. Dar asta... nu știu dacă a fost. E posibil să fie reală, nu știu, dar nu am găsit-o eu efectiv spusă de el pe undeva.

Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena şi se încadrează rapid în viața muzicală de acolo, unde interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.

George Enescu este cunoscut pentru patriotismul de care a dat dovadă încă din copilărie şi este celebru un dialog cu mama sa, în acest sens.

"Mamă, pot sa le spun acolo (Viena) că sunt român?, întreabă deodată Jujac (George Enescu)

Sigur, de ce să nu le spui?

Mă gândeam …să nu creadă …că mă laud.” George Enescu (19 August, 1881 – 4 Mai, 1955)" - este textul care apare în mii de postări pe internet și se bucură mereu de aprecieri și distribuiri masive pe rețelele de socializare.

"Ce frumos! Așa ar trebui să gândească fiecare român"

"Avea minte ascuțită încă de mic"

"Uite un român adevărat. Câți mai gândesc așa ca el astăzi?"

"Minunat. Nu a vrut să-i facă se se simtă prost. A fi român, da, e o fală. Ar trebui să ne umflăm pieptul de fiecare dată când ieșim din țară"

- sunt doar câteva dintre miile de comentarii care s-au adunat în timp în jurul celebrului text.

După ce a absolvit Conservatorul din Viena cu medalia de argint, își continuă pregătirea la Conservatorul din Paris. În 1898, debutează ca și compozitor la Concerturile Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română. Tot în acel an, începe să predea lecții de vioară la București și să susțină recitaluri. Regina Elisabeta a României, admirându-l, îl invita frecvent să cânte la Castelul Peleș din Sinaia.

Din primele decenii ale secolului XX datează unele dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale, precum cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905) și ciclul de lieduri Șapte cântece pe versuri de Clement Marot (1908).

"Activitatea muzicală a lui George Enescu, căci despre el este vorba, alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, iar în anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători în 1937. În noiembrie 1939, în perioada celui de-al doilea război mondial, Enescu a donat președintelui Consiliului de Miniștri al României de la acea vreme 100.000 de lei, pentru apărarea țării. Odată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris. Tot acolo a murit, în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: "În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare" aflăm de pe wikipedia.ro.

Interviul complet, aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News