Mamele contează – despre lucrurile nespuse de mame

Studiile de specialitate spun că unele mame dezvoltă depresie postnatală, că unele experiențiază depresia încă din perioada sarcinii, fac atacuri de panică în mod frecvent, au gânduri intruzive care le sperie pentru că par niște grozăvii de neimaginat, sunt obosite și oricât ar dormi nu se odihnesc niciodată suficient, le este frică de tot ce mișcă și grija pentru siguranța copilului ajunge să le paralizeze ori să le dea insomnii.

Mamele nu discută despre ceea ce simt cu alte mame, discuțiile lor se rezumă la creșterea și starea de bine a celui mic. Iar dacă se întâmplă ca o mamă să își deschidă inima, imaginea fericită a maternității cu care am fost obișnuiți îi determină pe cei mai mulți să închidă repede discuția despre emoțiile neplăcute ale mamei cu expresii care nu o ajută deloc. „trebuie să te gândești la copil", „ai o minune de copil, cum poți să spui că nu ești fericită", „o să treacă", etc. Oamenii nu pot să înțeleagă că o mamă poate să simtă în timpul sarcinii că își urăște corpul, că nu se mai recunoaște pe sine, că regretă alegerea făcută, că îi este frică teribilă să nască. După ce naște nu găsește pe cineva să o asculte cu adevărat atunci când este tristă și neajutorată, îi este teamă că nu este în stare să crească acel copil, poate chiar nici nu îl simte ca fiind al ei cu adevărat, își urăște corpul și cum arată el după naștere, este așa de obosită și cplânge pe ascuns sau percepe nașterea ca fiind așa de traumatizantă încât urăște pe toată lumea care a asistat-o atunci.

Vizita la un psihoterapeut este benefică pentru toate mamele

Cel mai bun lucru pentru o femeie care dorește să aducă pe lume un copil este să treacă și pe la cabinetul unui psihoterapeut cu care să discute despre emoțiile și gândurile sale. Sănătatea mamei și a copilului se referă și la aspectele emoționale și emoțiile matenității sunt puternice. Înainte de naștere avem de-a face cu emoții de teamă de naștere, poate chiar depresie pe fondul unor stresori ce țin de suportul social, de dificultățile sarcinii ori de anumite vulnerabilități psihologice. Să ne gândim numai la frica de naștere. Aceasta nu este indicație pentru cezariană! Ea se tratează ca orice frică și elementul central este recunoașterea faptului că femeia are toate resursele necesare pentru a face față unei nașteri așa cum au făcut milioane de alte femei și cum stau mărturie toate strămoașele sale și lumea medicală performantă în care trăim acum.

Dacă nașterea era cu adevărat așa de periculoasă nu mai eram așa de mulți oameni pe lume. După naștere foarte multe mame pot să treacă prin experiența unui baby-blues. Din fericire această condiție trece de la sine la câteva zile după naștere pentru că are mai mult de-a face cu factori hormonali decât cu factori psihologici. Depresia postnatală este una din condițiile cele mai serioase din punct de vedere psihic cu care se poate confrunta o mamă după naștere. Depresia poate să afecteze mama atât înainte de naștere cât și după acest eveniment și dacă nu se tratează cu adevărat, ea lasă loc unei depresii funcționale. Așa avem de-a face cu o mamă ce funcționează din punct de vedere social și profesional, are grijă de copil, poate ajunge chiar și să nu își neglijeze soțul ori familia, dar emoțional mama este o epavă. Efectele se văd asupra copilului pentru că acesta nu a fost suficient stimulat social, emoțional și cognitiv pe acest fond depresiv al mamei și astfel înregistrează întârzieri în dezvoltare sau probleme de comportament.

Fricile și tristețile unei mame

Dacă mama trece printr-o naștere pe care o percepe ca fiind traumatizantă, atunci există șanse mari ca ea să experiențieze stresul post-traumatic. Acesta le poate determina pe mame să refuze să mai aducă alți copii pe lume, să ceară să nască prin cezariană pe viitor deși nu există nici o motivație medicală pentru acest lucru sau poate să se ajungă la un atașament dificil cu copilul.

Dacă faceți un sondaj de opinie între mame și le întrebați ce emoție le caracterizează cel mai mult, după oboseală va ieși că frica este marcantă. Anxietatea generalizată este grija permanentă pentru orice, de la lucruri importante până la aspecte lipsite de importanță. Unele mame trăiesc cu intensitate o îngrijorare ce nu se mai termină și acest fapt o afectează foarte grav pe mame pe termen mediu și lung. Pe lângă faptul că acest mod anxios de a se raporta la lume se transmite prin imitație la copil, mama riscă să dezvolte hipertensiune arterială, diabet, afecțiuni ale tiroidei și alte condiții medicale asociate cu stresul.

[citeste si]

Despre următoarele două condiții psihice se discută cel ami puțin când vine vorba despre maternitate. Tulburarea obsesiv-compulsivă înseamnă gânduri pe care mama le găsește ca fiind neplăcute și ca atare ea recurge la tot felul de comportamente prin care să elimine distresul asociat acestor gânduri. Mamele acelea care verifică de nenumărate ori dacă cel mic respiră, dacă e bine îmbrăcat, dacă are scutecul curat, etc. Este epuizant pentru mamă și nu ajută pe nimeni. Gândurile care trec mamelor prin minte sunt variate, de la cele legate de siguranța copilului și supraviețuirea lui, până la gânduri prin care mama dorește moartea copilului.

Nu în ultimul rând, opinia publică rămâne consternată atunci când află de situațiile în care unele mame își ucid copiii. Și în România se întamplă acest lucru și în alte țări și întotdeauna situațiile sunt dramatice pentru mamă și familia ei. Acest fapt se poate petrece pe fondul unei psihoze. Aceasta este cea mai gravă dintre afecțiunile psihice pe care o mamă le poate experienția și publicul trebuie să știe că atunci când citește știri despre mame care și-au ucis copiii sau au încercat să se sinucidă, este posibil să avem de-a face cu o psihoză sau cu o depresie profundă. Ea poate trece neobservată chiar și pentru medicul pe care mama îl vizitează frecvent pentru că medicii au puțin timp la dispoziție în care trebuie să se ocupe de starea de bine fizică a mamei, au multe paciente și pregătirea lor în domeniul bolilor psihice este limitată deoarece alta este specializarea lor.

Emoțiile mamelor, înainte și după naștere, studiu privind mamele din România

În România nu avem o statistică cu privire la emoțiile mamelor în perioada sarcinii și după naștere. De aceea că invit să luați parte la un studiu prin care să ne ajutați să aflăm mai multe lucruri despre acest fapt. Dacă sunteți însărcinată, atunci accesați acest link și completați chestionarul cu toate întrebările sale.

Dacă sunteți mămica unui copil cu vârsta cuprinsă între 0 și 12 luni, atunci accesați acest link și completați întrebările acestui chestionar.

Toate acestea ne vor ajuta să realizăm o cercetare amănunțită la nivelul întregii țări despre emoțiile mamelor în perioada perinatală. Chestionarul este valabil și pentru mamele care trăiesc în diaspora!

În final sfatul meu este acesta: mergeți măcar o dată și discutați cu un psihoterapuet despre ce se întâmplă cu dvs, despre relațiile pe care le aveți cu copilul, cu soțul, cu ceilalți copii mai mari, despre relațiile cu familia sau cu colegii de muncă, despre tristețile, grijile, neputințele și incapacitățile dvs. Nu lăsați ca zilele să treacă sperând că vor veni și clipe mai bune. Probabil că ele vor veni, dar vor fi sporadice; dacă doriți cu adevărat să fie bine pentru dvs și ceilalți, atunci este nevoie să ajungeți la esența emoțiilor dvs. Poate că este nevoie să mergeți decât pentru o singură ședință ori mergeți pentru mai multe ședințe, dar toate sunt în beneficiul dvs, al celui mic și al familiei pe care o formați împreună. De asemenea, nu vă așteptați ca ceilalți să vadă suferința dvs pentru că toate mamele își ascund suferința doar ca să nu fie catalogate în mod negativ.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News