Mao Zedong, 43 de ani de la moartea liderului chinez. Calendarul zilei
La 9 septembrie 1976 a încetat din viaţă Mao Zedong, preşedinte al Chinei în perioada 1949-1959. Mao este privit în China ca un mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a ajutat la formarea Chinei moderne.
Fiu de țărani, Mao Zedong, de profesie învățător, a condus forțele comuniste în lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și recruta armata, acțiunea fiind cunoscută ca Marșul cel Lung. Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez și, în această calitate, după 1949 - șeful de facto al statului. Campaniile inițiate de el precum Marele salt înainte, dar și Revoluția Culturală au avut consecințe catastrofale pentru poporul chinez.
Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism. Două dintre cele mai faimoase eseuri ale sale, ambele din 1937, "Despre Contradicție" și "Despre practică", se referă la strategii practice ale mișcării revoluționare și accentuează importanța cunoștințelor practice, de bază, obținute prin experiență.
Ambele eseuri reflectă rădăcinile maoiste ale mișcării de gherilă din necesitatea de a construi bază în mediul rural împotriva forțelor de ocupație japoneză și subliniază necesitatea de a câștiga inimile și mințile prin "educație". Eseurile, reproduse ulterior ca parte a "Citate ale președintelui Mao Zedong", avertizează împotriva comportamentului unui om legat la ochi, care încearcă să prindă vrăbii, și "trimisul imperial" care coboară din trăsura sa ca să "declame opinii".
În anii 1920, Mao Zedong a condus mai multe greve de muncă bazate pe studiile sale de propagare și organizarea circulației forței de muncă contemporane. Cu toate acestea, aceste greve au fost înfrânte cu succes de către guvern.
De asemenea, în 1927, Mao Zedong a realizat celebra Revoltă a Recoltei de Toamnă în Changsha, în calitate de comandant-șef. Mao a condus o armată, numită "Armata revoluționară a muncitorilor și țăranilor", care a fost învinsă și împrăștiată după lupte înverșunate. Ulterior, trupele epuizate au fost forțate să plece din Hunan și să se ducă în Sanwan, Jiangxi, unde Mao a reorganizat soldații împrăștiați, rearanjând divizia militară în regimente mai mici.
În timpul războiului chino-japonez, strategiilor militare ale lui Mao Zedong, prevăzute în Războiul de Gherilă s-au opus atât Chiang Kai-Shek cât și Statele Unite. SUA l-a considerat pe Chiang ca un aliat important, capabil să ajute la scurtarea războiului prin angajarea ocupanților japonezi în China.
La rândul său, Mao a petrecut o parte a războiului prin combaterea Kuomintangului pentru controlul anumitor părți ale Chinei. Atât comuniștii cât și naționaliștii au fost criticați pentru lupta între ei, mai degrabă decât aliindu-se împotriva armatei imperiale japoneze. Unii susțin, totuși, că naționaliștii au fost mai bine echipați și au luptat mai mult împotriva Japoniei.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, SUA a continuat să-l sprijine pe Chiang Kai-shek, care acum era deschis împotriva Armatei Populare de Eliberare condusă de Mao Zedong, în Războiul Civil Chinez pentru controlul Chinei.
De asemenea, Uniunea Sovietică a oferit sprijin cvasi-secret lui Mao (în calitate de vecin, fiind mai mult decât un aliat militar, pentru a evita un conflict deschis cu SUA) livrând arme Partidului Comunist din China, cu toate că sursele chineze relevate recent indică faptul că "livrările" sovietice nu au fost atât de mari cum se credea, și au scăzut în mod constant, în scurt timp neatingând valoarea ajutorului promis.
La 9 septembrie 1976, liderul chinez a încetat din viață, după ce pe 2 septembrie suferise un atac de cord.
Mao Zedong a fost și pacientul Anei Aslan la clinica acesteia de la Otopeni, urmând tratamentul cu Gerovital, alături de alte celebrități ale vremii, printre care îi amintim pe Nikita Hrușciov, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, Tito, Regele Arabiei Saudide și Aristotel Onassis.
Calendarul zilei de 9 septembrie
- 1516 - A murit pictorul flamand Hieronymus Bosch; picturi: "Ispitele Sfântului Anton", "Judecata de Apoi", "Grădina plăcerilor". (Jerome Van Aken).
- 1828 - S-a născut scriitorul rus Lev Nikolaevici Tolstoi, important romancier al literaturii universale ("Anna Karenina", "Război şi pace") (m. 20 noiembrie 1910)
- 1861 - S-a născut actriţa Agatha Bârsescu; a fost prima actriţă româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America (roluri în piesele: "Medeea", "Antigona" de Sofocle, "Maria Stuart" de Schiller) (m. 22 noiembrie 1939)
- 1895 - A încetat din viaţă Octav Mayer, matematician, membru al Academiei Române, primul doctor în matematică pură din ţara noastră; este considerat unul dintre principalii realizatori ai teoriei reţelelor unei suprafeţe (n. 22 septembrie/6 octombrie 1895) (n. octombrie 1895)
- 1896 - A încetat din viaţă Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc ("Baba Hârca", piesă reprezentată pentru prima dată la Iaşi, la 27 ianuarie 1849, în care a jucat rolul principal) (n. 24/25 noiembrie 1814)
- 1912 - S-a născut Horia Stamatu, poet şi eseist; a fost unul dintre fondatorii Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbona (m. 7/8 iulie 1989, Freiburg)
- 1981 - A încetat din viaţă Jacquest Lacan, psihanalist; a iniţiat, în 1964, Şcoala freudiană din Paris, dizolvată în 1980 (n. 13 aprilie 1901)
2003 - A încetat din viaţă Edward Teller, om de ştiinţă, considerat părintele bombei cu hidrogen (n. 15 ianuarie 1908).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
