Marele profesor Marius Vintilă a murit. „Face parte dintre acei puțini oameni care își dobândesc statutul de nemuritori din timpul vieții”

Silviu Ionel Dumitrescu își amintește de primele zile de rezidențiat la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon” unde a învățat esența medicinii de la formatori de excepție, printre care și profesorul Vintilă.

Cu profundă tristețe, medicul Silviu Ionel Dumitrescu a anunțat trecerea în neființă a profesorului Marius Vintilă, care, în opinia sa, „nu a trecut astăzi în nemurire, ci face parte dintre acei puțini oameni care își dobândesc statutul de nemuritori din timpul vieții.” Dumitrescu își exprimă condoleanțele și solidaritatea față de familia îndoliată, adresându-se în mod special celor doi copii ai profesorului, Vlad Damian și Ana-Maria Vintilă, pentru pierderea uriașă suferită.

Profesorul Marius Vintilă rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut ca un exemplu de omenie, dedicare și profesionalism. Mesajul lui Dumitrescu este un omagiu adus unui adevărat mentor și lider al domeniului medical din România. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Iată mesajul integral transmis de Silviu Ionel Dumitrescu:

“Recunoştinţa nu este doar cea mai înaltă dintre virtuţi, ci cea din care se trag toate acestea” (Cicero)

„Îmi-aduc aminte parcă s-ar fi întâmplat ieri. Eram în primele zile ale rezidenţiatului, la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”, pe atunci un loc în care nimeni nu ştia când se făcuseră ultima dată investiţii în tehnică medicală sau infrastructură. Iarna (când era groaznic de frig) nu era ca vara (când era groaznic de cald), iar cele câteva ore de somn furate în gărzi îşi aveau locul într-un hol, pe o canapea luată parcă dintr-un depozit de vechituri de prin anii 60, pe care aşteptau ziua bolnavii să intre la ecografie.

Tabloul pare sumbru (deşi descrie realităţi încă existente în multe spitale), dar era locul în care am învăţat (poate) cea mai frumoasă parte din medicină – semiologia, de la dl. Profesor Alexandru Ioan, formatorul de echipă. În aceste prime zile din rezidențiat, domnul Profesor Marius Vintilă a preluat de la domnul Profesor Ioan conducerea clinicii, cu următorul discurs: „Acesta este scaunul de pe care domnul Profesor Ioan a condus raportul de gardă timp foarte mulți ani. Tot aici va sta şi de acum înainte, atât cât va dori. Eu mă voi aşeza alături de dânsul şi nu în locul său. Profesorul Ioan va rămâne profesor consultant cât voi avea eu putere de decizie, pentru că trebuie să ne bucurăm de fiecare zi pe care domnia sa, va dori să o dedice nouă, rezidenţilor, studenţilor şi bolnavilor.”

Astfel am învățat de la domnul Profesor Marius Vintilă, nu prin vorbe, ci prin fapte, cea mai importantă virtute a unui om: recunoștința. Am aflat cu adâncă tristețe că Domnul Profesor Marius Vintilă s-a alăturat în cer domnului Profesor Alexandru Ioan, să conducă împreună raportul de gardă al eternității. Mi-e greu să găsesc cuvintele potrivite acestui moment, pentru că acum, cuvintele sunt mult prea sărace. Spun doar atât: Profesorul Marius Vintilă nu a trecut astăzi în nemurire, ci face parte dintre acei puțini oameni care își dobândesc statutul de nemuritori din timpul vieții. O pot spune pacienții domniei sale și familiile lor, o pot spune generații întregi de studenți și rezidenți care au avut norocul să îl cunoască sau să-i audieze chiar și un singur curs sau o singură conferință. Odihniți-vă în pace, Domnule Profesor. Veți rămâne pentru totdeauna, o lumină a minții și a sufletului meu. Dragă Vlad Damian Vintila, dragă Ana-Maria Vintila, suntem alături de voi în pierderea uriașă pe care ați suferit-o. Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News