Mărimea chiar CONTEAZĂ, atunci când vorbim despre formarea memoriilor vizuale - STUDIU
Dimensiunea chiar contează în ceea ce privește formarea memoriilor vizuale, potrivit unui studiu din Israel.
Un nou studiu condus de dr. Sharon Gilaie-Dotan, lector superior la Școala de Optometrie și Științe Viziunii din cadrul Universității Bar-Ilan și Centrul Multidisciplinar de Cercetare a Creierului Gonda (Goldschmied), concluzionează că în formarea amintirilor vizuale, dimensiunea chiar contează, scrie The Jerusalem Post.
Gilaie-Dotan a fost cel care a condus echipa de cercetători care a efectuat studiul. Cercetarea și-a propus să determine dacă imaginile mari erau mai bine amintite decât cele mici, în timpul observațiilor zilnice. Deși poate părea evident că ar fi, Gilaie-Dotan a explicat pentru The Media Line că, în cercetarea memoriei, se presupunea că dimensiunea nu va influența amintirile pe care le creăm despre articole, deoarece de obicei înțelegem ce apare într-o imagine, indiferent dacă este mare sau mic.
Concluziile noului studiu
Dar noul studiu, ale cărui rezultate au fost publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, a confirmat că oamenii tind să-și amintească mai bine obiectele mai mari, decât pe cele mai mici.
În urmă cu aproximativ trei ani, o echipă condusă de ea și care includea doi dintre studenții ei doctoranzi, Shaimaa Masarwa și Olga Kreichman, a decis să efectueze un studiu nou pentru a răspunde definitiv la întrebarea dacă dimensiunea contează pentru formarea memoriei.
O sută optzeci și doi de subiecți au participat la șapte experimente diferite în care au fost expuși la diferite imagini fără să știe că va urma o sarcină de memorie. Mai târziu, memoria lor despre articole a fost testată.
Gilaie-Dotan a spus că aceste experimente au fost concepute pentru a examina și controla mulți factori posibili care ar putea explica rezultatul. Echipa a descoperit că imaginile mai mari erau într-adevăr mai bine amintite. „Din nou și din nou, am descoperit că dimensiunea a fost un factor dominant”, a spus ea.
Explicația fenomenului
Gilaie-Dotan a explicat un posibil motiv care ar putea sta în spatele acestui fenomen: „Am presupus că se întâmplă deoarece în etapele inițiale de procesare a unei imagini vizuale, o imagine mai mare ocupă o zonă mai mare pe retină, iar acest lucru se reflectă și în anumite regiuni ale creierului care procesează informațiile disponibile pe retină.”
Cu alte cuvinte, o imagine mai mare activează mai mulți neuroni în creier, ceea ce poate începe o serie întreagă de schimbări în modul în care procesăm acele informații vizuale și creăm amintiri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
