EXCLUSIV  Martin Smatana, de la GLOBSEC Research Fellow, despre fumatul care dăunează mai puțin VIDEO

Interviul a fost realizat de jurnalistul Val Vâlcu:  Aveți o mulțime de date, ce spun ele despre sistemul de sănătate românesc?

Martin Smatana: Da. În GLOBSEC am analizat peste 90 de indicatori diferiți dintre care am selectat 38 care erau disponibili pentru fiecare țară din UE. Apoi i-am combinat într-un singur indicator compozit și i-am atribuit un număr de la zero la 100. În acest fel, am clasificat fiecare sistem de sănătate din UE, iar când ne uităm la rezultatele din România, din păcate, România a obținut al patrulea cel mai mic scor în ceea ce privește acest indice. 

Acest indice măsoară cât de pregătit credem că este sistemul de sănătate al țării respective pentru a face față provocărilor viitoare, cum ar fi îmbătrânirea sau creșterea numărului de boli fără caracter cronic. 

Da, știu că al patrulea cel mai mic număr, ceea ce înseamnă a patra cea mai puțin pregătită țară, poate să nu pară bine și nu este un rezultat bun. Dar, în același timp, trebuie spus că este o îmbunătățire, deoarece acesta este al treilea an în care realizăm acest indice. Și de-a lungul timpului, dacă urmărim progresul, România a început inițial ca cea mai puțin pregătită țară, iar acum este a patra cel mai puțin pregătită, deci de fapt a urcat pe scara ierarhică. Și există mai mulți indicatori care indică faptul că va continua să urce în clasament în viitor. Sperăm.

Val Vâlcu: Acest indice se bazează pe alocarea bugetară, finanțare, rezultate? Cum ați realizat acest indice? 

Martin Smatana: Da. Practic, cei 38 de indicatori, pe care i-am menționat pot fi împărțiți în două grupuri. Primul grup analizează să spunem pregătirea de astăzi sau poziția de pornire a țării. 

Așadar, ne uităm câți medici și asistente medicale are țara, care este prevalența bolilor oncologice, cât se cheltuie pentru serviciile de sănătate. Așadar, toate acestea influențează de fapt poziția de start în cursă. Apoi, un alt grup de factori se concentrează pe viitor. Care vor fi factorii determinanți ai cererii și ofertei de servicii? Așadar, analizăm care este rata de incidență, care este consumul de zahăr, tutun, alcool, factori care ar putea determina cererea de servicii. Așadar, am combinat practic tot ceea ce este necesar pentru a putea evalua dacă un sistem de sănătate funcționează bine sau mai puțin bine. 

Val Vâlcu: Dar finanțările sunt foarte mici. 

Martin Smatana: Da, aveți dreptate. Când ne-am uitat la finanțare și ne-am uitat la cheltuielile pe cap de locuitor și am folosit PPP, adică paritatea de cumpărare a cheltuielilor, și ne uităm la mediile din ultimii trei ani, pentru că uneori se întâmplă ca o țară să își crească masiv cheltuielile ca apoi să le scadă. Așa că de aceea mă uit la medie. Și da, trebuie spus că, din păcate, România are a doua cea mai mică medie a cheltuielilor pe cap de locuitor în PPP din regiunea UE, ceea ce este, din punctul nostru de vedere, unul dintre motivele principale pentru care clasamentul în rezultatele noastre nu este atât de bun pe cât ar fi putut fi.

Val Vâlcu: Așadar, rezultatele sunt mai bune decât finanțarea, având o poziție mai înaltă în ceea ce privește rezultatele decât finanțarea.

Martin Smatana: Da, este adevărat, este adevărat. Pentru că, așa cum am spus, sunt 38 de indicatori, iar la unii dintre ei în România chiar se descurcă mai bine, la alții nu prea. Dar atunci când vine vorba de finanțare, da, dacă ne uităm atât în ceea ce privește cheltuielile globale, este al doilea cel mai scăzut. Dacă ne uităm la cheltuielile pentru prevenire, din păcate, este al doilea cel mai scăzut. Dar, în același timp, au existat unele îmbunătățiri. De exemplu, dacă ne uităm la ratele de vaccinare împotriva gripei în ultimul an, acestea s-au dublat. Așadar sunt anumiți factori care duc poziția României mai aproape de țările mai bune din UE.

Val Vâlcu: Ce putem face pentru a trece pe o poziție mai bună?

Martin Smatana: Sunt mai mulți factori care pot fi îmbunătățiți. În timpul prezentării m-am concentrat pe finanțare pentru că este ceva care poate fi făcut ușor. Este o decizie a Guvernului, a Ministerului de Finanțe, se poate întâmpla chiar și peste noapte.

Alți factori, cum ar fi numărul de medici și asistente medicale, calitatea infrastructurii, lucruri precum proporția de persoane care fumează, sunt lucruri care necesită ani de zile pentru ca schimbarea să fie pusă în aplicare. De aceea m-am concentrat asupra finanțării, deoarece, în esență, acesta este un factor care influențează o mulțime de alte lucruri: tratamente, salarii, calitatea infrastructurii. Există câteva exemple bune din țările nordice și din Europa de Vest, pentru că dacă vă uitați la cheltuielile lor, cheltuielile lor medii sunt de trei până la patru ori mai mari decât cheltuielile din România pe cap de locuitor. Și motivul pentru care și cum au reușit să convingă Ministerul de Finanțe este că folosesc agenții HTA, care sunt organisme de evaluare a tehnologiilor medicale bazate pe date. Și au încercat să calculeze, să modeleze și să explice că fiecare euro investit în serviciile de sănătate se va întoarce la buget nu numai prin îmbunătățirea sănătății populației, ci și prin scăderea absenteismului, prin îmbunătățirea capacității forței de muncă, prin îmbunătățirea PIB-ului; nu funcționează pentru fiecare euro investit, dar dacă este investit într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, în politici bazate pe dovezi, va produce valoare. Aceasta a fost, de fapt, una dintre principalele mele nu neapărat recomandări, dar chestiuni care necesită dezvoltate mai mult.

Val Vâlcu: Comparând România cu Slovacia, care este țara dumneavoastră, avem rate mai scăzute de vaccinare. Dar este ceva ce putem schimba foarte repede, instantaneu. De exemplu, în Slovacia se pot promova brandurile de vaccinuri. În România nu este permis. Deci acest tip de măsuri, care nu sunt monetare, ar putea fi puse în aplicare foarte rapid. 

Martin Smatana: Da, ar putea fi, dar trebuie spus că ratele dvs. de vaccinare se îmbunătățesc ușor, dar dacă nu sunt atât de sus cum ar trebui. Dar da, există câteva chestiuni rapide care ar putea fi aplicate din perspectiva noastră. Politicile publice ar trebui să aibă excepții, deoarece acestea sunt politicile de care vom beneficia cu toții și, din punctul meu de vedere, aceste politici ar trebui să aibă întotdeauna o poziție specială în ceea ce privește legislația, procesele de finanțare, inovațiile, capacitățile de resurse umane. 

Val Vâlcu: Iar în ceea ce privește factorii de risc, este un concept nou acum, reducerea riscurilor. Nu ne putem lăsa, așa că ideea este de a reduce intensitatea, frecvența utilizării acestor factori de risc. 

Martin Smatana: Da, nu am analizat acest aspect în raport, dar avem în vedere fumatul și consumul de tutun ca unul dintre indicatorii de risc care influențează mai multe boli. Și da, dacă ne uităm în alte țări, la modul în care abordează această problemă, putem vedea că într-o lume ideală nimeni nu ar fuma. Dar dacă nu puteți renunța, să fumați măcar ceva ce știm că vă dăunează mai puțin. Știu că acesta este un subiect foarte dificil, pentru că niciun medic nu ar spune „Fumați asta pentru că vă dăunează mai puțin”. Dar putem găsi exemple în întreaga UE, de exemplu Cehia și alte țări care nu au o rată atât de mare de fumători, dar consumă produse din tutun de mestecat. Tocmai pentru că tutunul de mestecat este mult mai puțin dăunător, putem vedea că ratele de cancer pulmonar și alte boli sunt semnificativ mai scăzute. Exemplul meu preferat este Noua Zeelandă, deoarece au petrecut ultimii 20-25 de ani încercând să crească o generație fără dependență de nicotină. Așa că au petrecut 20 de ani cu campanii, programe, motivarea oamenilor. Deci nu este vorba doar de reglementare, ci și de crearea unei motivații care poate fi mai puternică decât reglementarea în sine. În cele din urmă, în urmă cu câțiva ani, au analizat rata fumatului și au descoperit că mai puțin de 5% dintre adolescenți fumează, iar când au început, procentul era de 25%. Așadar, avem acum o generație fără nicotină și poate că în 20-25 de ani vor exista foarte puține persoane care fumează. 

Acum întrebarea este ce să facem cu fumătorii mai în vârstă și cu experiență, iar aici politicile de reducere a riscurilor pot fi foarte eficiente, deoarece aceștia nu se vor opri niciodată din fumat pentru că sunt dependenți sau au fumat toată viața, așa că haideți să încercăm să lucrăm cu ei pentru a ne asigura că, dacă trebuie să fumeze, fumează ceva care le afectează mai puțin sănătatea. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News