Mărturia unei românce din Londra. ”Am uitat că la ei se muncește și duminica când e nevoie, inclusiv Parlamentul”

O româncă stabilită în Londra a relatat despre atmosfera capitalei britanice din aceste zile, despre modul în care autoritățile s-au organizat și solemnitatea momentului, respectată de toți, chiar și de contestatari. 

”Am ieșit ieri să văd cum arată Picadilly Road și să duc (și eu) un buchet de flori la Buckingham Palace.  Iau autobuzul. Pe măsură ce mă apropiam de zonă, vedeam oameni care urcau și țineau flori în mână. Era ușor să îți dai seama că aveam toți aceeași destinație. În fața mea, un domn trecut de 70 de ani, îmbrăcat impecabil (costum și cravată), ținea un buchet pe care lipise o scrisoare. Nu am apucat să văd decât sfârșitul acesteia, din care am înțeles că făcuse parte dintr-unul dintre regimentele armatei britanice și că toată viața lui dedicată serviciului militar a avut același monarh. 

Ajung la destinație. Cobor și văd mulțimea. Plin de tineri, de copii, de bătrâni, de flori, de polițiști, de steaguri”, a scris Marina Simona Zanfir. 

”Am uitat că aici se muncește și duminica”. Zona dedicată florilor, organizată în detaliu

„Românca din mine a uitat că pe aici se lucrează și duminica atunci când e nevoie (inclusiv Parlamentul) și am crezut, naiv, că Charles nu e la muncă și că nu or să fie mulți oameni care să stea pe la porțile palatului în speranța că-l pot zări. Drept urmare, nici gând să ajung până la Buckingham. Decid să las buchetul de flori în Green Park (unul dintre parcurile care înconjoară palatul) unde erau câteva zone amenajate special pentru Floral Tribute. Și când zic zone special amenajate nu exagerez. Efectiv erau înconjurate de garduri, cu personalul aferent care avea grijă ca fiecare persoană ce urma să lase flori să nu aibă ambalaje de plastic în jurul acestora. Da, da, stăteau și îți tăiau ei celofanul, aruncau totul la coșul de gunoi și exista în permanență cineva care să vină și să strângă gunoiul. Atât angajații parcului, cât și cei care se ocupau de securitatea zonei răspundeau calm și frumos întrebărilor trecătorilor. 

Toate astea, repet, duminică. 

Culmea, deși era puhoi de oameni nimeni nu se îmbrâncea, nu se înjura, iar când ajungeai în zonele unde erau lăsate florile și scrisorile te puteai plimba nestingherit să vezi ce au mai adus alții și cum își aminteau ei de Regină”, a mai scris românca din Londra. 

Mii de oameni s-au strâns pentru a onora memoria Reginei. ”Nu cred că mai există cineva”

”A fost copleșitor sentimentul de îndată ce am intrat acolo și am văzut munți de flori, de ursuleți, de poze cu Regina, de scrisori, de oameni care își aminteau cu drag diverse momente când au văzut-o la televizor, de copii ce îi desenaseră portretul, cățeii. De toată emoția aceea ce se strânsese într-un singur loc. 

Nu am văzut și nici nu știu dacă o să mai văd vreodată o asemenea mulțime: care nu țipă, nu se îmbrâncește, nu se grăbește, ci doar își aduce aminte sau își dă seama că trăiește un moment istoric. Atunci am înțeles că nu cred că mai există cineva sau va mai exista cineva (cel puțin în Europa) care la moartea sa să strângă atâția oameni la un loc, cu atâta emoție, admirație, regret și curiozitate.

Evident că am început să plâng. Și nu pentru că murise Regina, ci pentru că mi s-a părut fantastic cum noi, de fapt, am putea fi solidari și capabili să lăsăm multe dintre diferențele noastre la o parte. Nimeni nu i-a obligat pe acei oameni nici să cumpere flori, nici să scrie scrisori; conștienți că - în afară de ei, nimeni nu va ști că au fost acolo și că au lăsat un omagiu, neavând niciun „beneficiu” extern de pe urma acestui gest, ci doar gândul și amintirea.

Pe Bond Street (strada cu toate magazinele de lux) foarte multe vitrine și-au îmbrăcat manechinele în negru sau puseseră în geam poza Reginei și cuvinte de condoleanțe. Până și steagurile acestora erau coborâte în bernă sau aveau o panglică neagră legată. Curiozitatea, admirația, PR-ul, turma, nici măcar nu mai contează ce anume determină sau a determinat acest comportament. Ceea ce mie îmi va rămâne în minte este felul în care oamenii se pot strânge laolaltă indiferent de rasă, etnie, naționalitate, preferințe și pot coexista în același spațiu și își pot respecta opiniile și diferențele. 

Pentru că, ce să vezi? (contrar a ceea ce facem prin social media), pe stradă și în parc nimeni nu venea, în spațiul tău și peste gestul tău, ca să te tragă de mânecuță că de ce aduci flori sau nu aduci flori, că de ce tot o ridici în slăvi pe Regină sau de ce nu o ridici în slăvi. O fi chiar atât de greu să înțelegem că și în virtual tot oameni suntem și, mai ales, că tot oameni ar trebui să rămânem?!”, a conchis Zanfir pe pagina ei de socializare. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News