Mărturia unui american, victimă a atentatului terorist de la Hotelul Inter-Continental din Kabul
Saiz Ahmed, unul dintre clienţii Hotelului Inter-Continental din Kabul, atacat de mai mulţi terorişti, a declarat pentru Saiz Ahmed, un doctor american, student la Istoria Juridică Afgană, în Kabul, tocmai luase cina şi s-a întors în camera sa, la etajul al patrulea al Hotelului Inter-Continental, atunci când a auzit zgomote ciudate. Camera lui era neagră ca smoala, deoarece energia electrică era oprită, iar el nu a recunoscut iniţial sunetele.
"Am crezut că se lucrează undeva", a spus el, reamintindu-şi că văzuse mai devreme, în ziua aceea, în lift, un semn prin care se cerea scuze oaspeţilor pentru lucrările în curs.
Dar zgomotele se auzeau din ce în ce mai tare şi el, în cele din urmă, şi-a dat seama că nu erau de la construcţie. "Era clar că oamenii erau împuşcaţi din interiorul clădirii - un număr de persoane, nu ştiam unde - şi din afară", a spus el.
Peste trei sau patru ore, focurile de armă au fost marcate de o explozie, aproximativ la fiecare 45 de minute, dupa spusele sale. "Probabil că erau oameni care se împuşcau singuri," a mai spus el, adăugând că a auzit şase sau şapte astfel de explozii.
Pe măsură ce exploziile continuau, el a primit apeluri, pe telefonul mobil, de la rudele sale din Kabul, de la rudele sale în Statele Unite şi de la Ambasada SUA. Toate i-au oferit acelaşi sfat: Stai calm!
Ascultând acest sfat, el a rămas în interiorul camerei pe podea, în apropierea unui colţ pe care el l-a considerat cel mai sigur. Însă exploziile s-au apropiat.
"Niciodată n-am mai experimentat explozii atât de aproape," a spus el. "Pământul se zguduia.
Ahmed a spus că avea un presentiment sumbru, simţind că moartea era iminentă. "Sunt sigur că niciunul dintre noi nu s-a gândit şi nu a intenţionat să-l facă, până în momentul acela", a spus el. "Mi-am scris micul testament - în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva cu mine"
El a pus, apoi, documentul în buzunar. Acesta prevede, potrivit legii islamice, organizaţiile de caritate la care el a dorit să doneze.
În cele din urmă, după aproximativ şase ore, el a putut auzi limba engleză fiind vorbită, în hol, de persoane care strigau "foc" şi îndemnau oaspeţii închişi în camerele lor să iasă. A urmat ordinele lor şi a intrat în hol, unde aerul era gros, de atâta praf. El şi alţi invitaţi au fost puşi să-şi ridice mâinile şi să se identifice. Ei au fost escortaţi la subsol, unde funcţionarii de securitate i-au verificat pentru a se asigura că nu erau talibani.
"De îndată ce am putut ajunge la subsol, oamenii au început să se roage, mulţumind lui Dumnezeu," a spus el.
După aproximativ o oră, au fost eliberaţi. Carcasele de maşini, care au fost aruncate în aer, umpleau parcarea. Sticla de la ferestrele hotelului era acum aruncată la pământ, făcută cioburi.
Deşi li s-a spus că pericolul a trecut, împuşcăturile au izbucnit, la scurt timp, în apropiere. Ahmed şi un grup de alţi oaspeţi au fugit în jos, pe dealul pe care hotelul a fost construit.
Ahmed a declarat că nu a văzut niciodată atacatorii şi este bucuros că nu. "Cred că nu aş mai fi putut fi aici, în cazul în care s-ar fi întâmplat asta", a spus el. Totuşi, el a petrecut o mare parte din noapte, imaginându-şi ce ar face dacă ar veni în contact cu ei. "I-aş putea convinge că, ceea ce fac, e o prostie", a spus el. "Să ţintească aşa civilii."
"Sunt foarte supărat în legătură cu acest război - pe toate laturile", a spus Ahmed. "Aş spune că putea fi evitat şi trebuie să se încheie acum. Iertaţi-mă dacă merg la extremă, dar când nu ştiam dacă îmi voi mai vedea soţia, familia, vreodată, mă gândeam: Aceasta este viaţa afganilor, din ultimii 10 ani.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
