Mărturisirile unor mame, după prima zi la creșă. Ar fi trebuit să fie minunat pentru micuții lor, dar... ”a venit mort de sete, foame, iritat rău la scutec”/ ”a dormit acolo pe jos”

”Cum a fost prima zi de creșă? Am dus băiețelul de 2,4 luni la o creșă de stat pentru prima dată, unde am lăsat număr de contact în caz că se întâmplă ceva, fiind la 5 minute de creșă. Mă așteptăm să plângă, dar am înțeles că nu a plâns deloc, în rest am aflat cu uimire că bătea copiii, el fiind un copil sociabil care mangâia copiii în părculeț și jucăriile, le pupă… M-am gândit că s-a simțit amenințat de ceva, a mai fost o întâmplare când era mai mic și l-am dus la kineto, dna aceea tot insista într-un mod brutal și a dat să o zgârie. Aveți idei de gestionare a situației sau dacă ați mai trecut prin așa ceva? Numai spun că a venit mort se sete, foame, iritat rău la scutec… nu l-au spălat pe mâini cu gelul dermato pe care l-am dus, deși am tot insistat. Și nu mă supărăm dacă ziceau: nu a vrut să mănânce, nu că a mâncat…” a scris o mămică pe un grup de profil, pe Facebook. 

”Și noi am fost prima zi la o creșă de stat și a fost foarte dezamăgitor (fetiță de 2,7 ani). În prima fază, a ieșit într-o criză de plâns cu suspine, ca mai apoi să aflu că a stat doar jos (pe jos) fără să vrea să bea apă sau să comunice cu cineva. Ulterior am observat acasă că fetița mea nu a vrut deloc să facă nani, ea fiind trează de la 6 și am constatat că sigur ea de fapt a dormit acolo pe jos. De schimbat nici nu mai spun că pampersul era plin până la refuz cu de toate” a răspuns o mămică cu privire la o creșă din Sectorul 5 al Capitalei. 

O altă mămică i-a confirmat: ”Și eu abia am reușit să îl adorm, deși îi era somn. Am auzit despre un copil că a stat numai pe jos lungit, n-am înțeles de ce nu a sunat părinții să vină să îl ia…”.

”Mie mi-au spus că după ce a plâns foarte mult, la 11:30 a adormit pe scaun. Într-adevăr, acasă nu a reușit să adoarmă, însă acum este foarte obosit” a explicat o altă mămică. 

”La noi era placă standard: a mâncat, a dormit. Chiar și când era evident că nu era așa. Sper să nu fie și cazul tău dar e posibil. Și nu neapărat din rea voință ci pentru că doamnele sunt copleșite, depășite numeric, nu reușesc să țină socoteala pentru fiecare copil în parte cât a mâncat, cât a plâns, de ce, cu ce s-a jucat, de ce nu s-a jucat etc. Și atunci spun la toată lumea că a dormit și a mâncat. Mi se pare că mai ales acum în prima zi când văd acești copii pentru prima oară nici nu ar avea cum să țină minte care ce a făcut. Prima zi e horror, 3 sferturi din copii plâng încontinuu până la sfârșitul programului. De fapt primele 3-4 săptămâni sunt grele” a scris o altă persoană care a trecut deja prin această experiență. 

”Dacă te ajută cu ceva să știi că nici la privat nu stau mult mai bine. Prima zi este una grea pentru toți, așa ca trebuie să avem răbdare și să ne calibram așteptările. Legat de administrarea de tratamente, din păcate, nu cred ca au posibilitatea de a le gestiona, deci din nou, calibrați un pic așteptările altfel veți fi constant dezamăgită și vă veți pierde încrederea în instituție pentru ca ulterior să o transmiteți și celui mic. Și băiețelul meu împingea la început, el pentru că nu știa cum altfel să interacționeze, deși în alte medii nu erau situații. Am vorbit cu el acasă, i-am explicat, și doamnele au avut răbdare, dar durează. Deasemenea era mai neascultător si neastâmpărat în perioadele când eu eram stresată și cumva cred ca îi transmiteam și lui stările mele. Trebuie sa aveți încredere în doamne, și este normal ca în primele zile să refuze mâncarea și apa, poate chiar și să fie schimbat. Eu aș lua o decizie dacă după 2 săptămâni, cu comunicare și deschidere fără presupuneri aș vedea că nu se îmbunătățește situația” i-a scris o altă mămică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News