Medeea Marinescu, dorință neîmplinită: "Meseria aceasta este foarte înșelătoare"

"Deschid Facebook-ul și primesc mesaje în continuare. Este o enormă bucurie, pentru că, până la urmă, nu am jucat o grămadă de roluri. Dar ceea ce mă consolează, în toată povestea aceasta, e că nu este important să joci mult, este important să joci roluri care și rămân. Care marchează, la un moment dat. Și chiar așa este.

Țin minte un interviu al lui Liz Taylor – se afla la premiera unuia dintre filmele sale, iar evenimentul se întâmpla cu mare pompă în America. Era în mașină, îmbătată de succesul serii de gală, de succesul premierei, lângă producătorul filmului și el i-a spus un lucru foarte interesant: "Nu te bucura atât de mult! Dacă peste 20 de ani lumea o să-și aducă aminte de filmul acesta, de-abia de atunci înseamnă că a fost un succes." Și așa este!

Mi-a dat un anumit tip de confort că am reușit să fac câteva lucruri care au rămas în conștiința unui public, pentru că nu poți să acoperi întreaga plajă. Cum este și filmul făcut în Franța cu Michel Blanc. Da, acela este un film pentru care în continuare primesc mesaje pe Facebook, din Franța, dar chiar și din lume, și din România. Un film pe care l-am făcut, iată, acum 18 ani se duce spre 20, și a rămas în conștiința publicului, în special a publicului francez", a spus Medeea Marinescu, într-un interviu pentru viva.ro.

"Meseria aceasta este foarte înșelătoare"

Întrebată dacă și-a dorit vreun rol anume pe care l-a și obținut actrița a mărturisit: "Da, însă nu s-a întâmplat. Dar cred că nimeni nu poate spune asta. Nici Meryl Streep, la Hollywood. Nici măcar ea… Nu mi s-a întâmplat și meseria aceasta este foarte înșelătoare, pentru că îți poate da foarte mult și, în același timp, îți poate și lua. Nu știu cum să spun. Dacă mulți dintre noi cunoaște, la un moment dat, succesul pentru un rol, un spectacol sau pentru un film, care are o carieră lungă, mi-am dorit ca lucrurile acestea să mi se întâmple în mod regulat, mi se pare normal să fie așa. Și nu se întâmplă așa.

Vin perioade în care nu joci, nu faci un film. Sau perioade în care îți dorești foarte mult să faci un rol și rolul acela nu ajunge la tine. Iar asta te poate destabiliza foarte tare. Și eu am avut parte de lucrurile acestea. Am tot avut parte de ele. Am învățat însă, în timp, că este un exercițiu de răbdare, un exercițiu de înțelegere a unei părți mai profunde a profesiei. Că poate, de multe ori, rolul pe care ți-l dorești nu e și cel care ți se potrivește. Am auzit că rolul pe care și l-a dorit toată viața să-l facă – și, evident, nu l-a făcut – Ștefan Mihăilescu Brăila a fost Hamlet. Era un mare actor, dar nu de Hamlet. Atunci, am tot stat și m-am gândit la asta, sigur e un dialog pe care îl port cu mine permanent, de douăzeci și ceva de ani încoace.

"Nu este un compromis al gândului, ci e un exercițiu de înțelegere"

Da, sunt roluri la care m-am gândit, la un moment dat, și mi-aș fi dorit să le fac, dar nu mi s-au întâmplat. Mi-am dat seama că nu întotdeauna, poate, a face un rol este egal cu a avea succes. Nu întotdeauna a face un titlu important este egal cu a obține succes. Să știți că "Străini în noapte" nu este un titlu shakespearian. Nu e ca și când ți-ai trece în CV "Macbeth". Cu toate acestea, mie mi-a adus foarte mult succes. Am dat un exemplu. Și mai sunt și altele.

Adică am învățat lucrurile acestea. S-ar putea ca un rol dat de un regizor să mi se potrivească și să fie mai bun pentru mine, pentru cariera mea, decât ceea ce am avut eu în minte și m-am încrâncenat că vreau să fac. Ce zic eu nu este un soi de compromis al gândului, ci e un exercițiu de înțelegere. Ori, cu siguranță că sunt și roluri pe care aș fi putut să le fac și care mi s-ar fi și potrivit, dar nu s-au întâmplat. Dar ce putem face?"

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News