Medic militar de la Suceava, mărturie din infern: Simt un fior rece... Mă uit sus, spre Dumnezeu. Aici e război!
Un medic militar anestezist, care îngrijește pacienții din Suceava, a povestit cum a decurs totul pentru el din momentul în care a primit vestea că va pleca la Spitalul din Suceava și până în clipa în care a ajuns la fața locului și s-a lovit de realitate.
"În armată, ordinele se execută, nu se discuta! Știe toată lumea. "Mâine plecați la Suceava" "Am înțeles! Să trăiți!" Oamenii din jurul meu s-au activat, am primit mesaje de susținere, și-au manifestat compasiunea și mi-au oferit ajutorul. Familia mea a acceptat cu greu și lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frică nicio secundă", a scris medicul anestezist pe Facebook.
"Mă uit sus, spre Dumnezeu. Aici e război"
"E ora 20:00. Urmează 12h de "reprezentație" medicală. Ca un adevărat virtuoso pășesc încrezător pe circuitele epidemiologice încă incomplete și improvizate ad-hoc după măsura posibilitățiilor. Mă echipez: combinezon, trei perechi de mănuși, ochelari, mască FFP3 și vizieră. (...) Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo.... (...) Simt un fior rece. Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă - înțeleg doar atât: "ceva" nu e ok.
BUM!!! Realitatea - o altă realitate, nu cea proiectată de mine în camera mea de comandă, înconjurat de cărțile mele - mă lovește brutal. Nu mă doare, încă sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu. Câțiva extratereștrii albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă "domnule doctoooor! domnule..." cuvintele le rămân în gât. Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturațiile lor sunt 55-60% apoi mă uit mai sus... spre Dumnezeu și dintr-o dată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!", a mai scris medicul anestezist.
"Am avut nevoie de multă putere să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie"
"Unul lângă altul, conectați la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodată. Unii pe spate alții pe burtă. Pe unele fețe - resemnare, pe altele - disperare. Cei care nu erau intubați și ventilati mecanic erau extrem de hipoxici. O hipoxie atipică, unii nici măcar nu sunt dispneici și pot chiar articula câteva cuvinte. Au o culoare tegumentară aparte. Sunt conștienți dar nu... complet. Nu știu să descriu altfel, dar vă pot spune că am avut nevoie de multă putere de procesare să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreți voi să le spuneți, niște umbre în care viață atârnă ca o picătură de rouă pe un fir de iarbă", a mai povestit medicul.
Vezi și: Român din Italia, infectat cu coronavirus: Nu știam dacă mai scap cu viață. Am slăbit 17 kg
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
Ascultă în română
