Medic psihiatru, despre cartea prinţului Harry: Se dă impresia că realitatea, faptele, obiectivitatea, nu sunt importante. Trebuia să ţină cont de ce a spus bunica sa
Dr. Max Pemberton, medic psihiatru din Marea Britanie, a făcut o scurtă analiză a cărţii prinţului Harry, Spare, şi afirmă că "senzaţia este că realitatea, faptele, obiectivitatea, nu sunt importante".
"După toate discuţiile cu privire la acurateţea memoriilor prinţului Harry din Spare, am fost şocat de o afirmaţie a sa din carte, despre care a scris pe Twitter şi omul care a scris, de fapt, cartea, J.R. Moehringer: "Este la fel de mult adevăr în ceea ce îmi amintesc şi cum îmi amintesc aşa cum este şi în aşa zisele fapte obiective".
Exprimarea asta, "aşa zisele fapte obiective", mă frapează. Se sugerează, evident, că realitatea, adevărul, faptele, obiectivitatea, nu sunt importante. Deşi aceste lucruri sunt piatra de temelie a iluminării, a ştiinţei.
Dar asta face parte dintr-o idee îngrijorătoare cu rădăcini în societatea modernă. Anume faptul că credinţa subiectivă a unui individ depăşeşte sau cel puţin este la fel de validă precum faptele care pot fi dovedite. Este absurd şi fundamental lipsit de sinceritate.
Spre exemplu, dacă eu aş spune acum că eu şi Harry am înotat dezbrăcaţi în Loch Ness marţea trecută, el ar putea, pe bună dreptate, să dovedească că nu este adevărat. Să aducă dovezi care să îmi contrazică afirmaţia. Nu contează dacă ceea ce am spus eu este "adevărul meu". Adevărul obiectiv este suprem. Sau aşa ar trebui...", a spus dr. Max Pemberton, citat de Daily Mail.
Erorile din carte, explicate ştiinţific. "Harry trebuia să ţină cont de ce a zis bunica sa"
"În carte au fost găsite multe erori, cum ar fi faptul că ducele spune că era la Eton când a aflat că Regina-Mamă a murit. De fapt, era la ski în Elveţia atunci. Apoi a spus că îşi aduce aminte că a primit un Xbox pentru aniversarea de 13 ani în 1997. Dar Xbox a apărut abia patru ani mai târziu. Retailerul TK Maxx, despre care Harry spune că îi adora reducerile anuale, spune că nu are astfel de promoţii. De asemenea, Harry spune că Meghan i-a cumpărat tatălui ei un bilet la Clasa I din Mexic spre Marea Britanie, dar compania aeriană respectivă spune că nu a operat niciodată zboruri între aceste ţări şi că nici nu oferă servicii de Clasa I.
Şi, bineînţeles, mai este şi eroarea faptului că Harry spune că mama sa vitregă, Camilla, a oferit detalii presei despre întâlnirea lor. Asta deşi există dovezi publice că nu ea, ci asistentul ei a făcut asta. Asistent care şi-a cerut ulterior scuze şi a şi demisionat!
Ca psihiatru, niciunul dintre aceste lucruri nu ar trebui să mă surprindă. Există multe studii psihologice care arată cât de puţin ne putem baza pe memoria noastră. Amintirile se încurcă, devin confuze. Emoţiile, sentimentele, şi multe alte lucruri formează în capul nostru scene care nu au avut loc niciodată. În ciuda a ceea ce credem, nu prea ne descurcăm la a ne aduce aminte detalii cu acurateţe. Foarte des, încurcăm crononologii, de exemplu.
Şi asta înseamnă că ar trebui să ţinem cont de aceste lucruri atunci când scriem o carte de memorii în care ne desfiinţăm familia. Mai degrabă ar trebui să ne gândim îndelung înainte de a face asta. Practic, "adevărul meu", aşa cum îi spune Harry, nu este mereu, sau nici măcar prea des, adevărul obiectiv.
Harry ar fi trebuit să o asculte pe bunica sa, care a însumat perfect toate studiile astea. "Amintirile şi rememorările pot varia", spunea ea. Foarte corect!", a concluzionat medicul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
