O parte din femeile cu endometrioză au probleme cu infertilitatea.
Datele actuale arată că între 25% și 50% dintre femeile infertile au endometrioză și că 30-50% dintre pacientele cu endometrioză sunt infertile.
Un cuplu fără probleme de fertilitate are șanse într-o lună să obțină o sarcină de 15-20%, însă la pacientele cu endometrioză aceste șanse sunt reduse la 2-10%.
Medicina actuală nu a putut explica complet relația dintre endometrioză și infertilitate. Cu toate acestea, există câteva mecanisme care pot oferi informații relevante din acest punct de vedere.
Endometrioza este responsabilă de apariția aderențelor de la nivelul ovarelor și trompelor uterine ce pot împiedica mecanic ovulația, captarea ovulului de trompă și transportul acestuia până în cavitatea uterină. Pacientele cu stadii severe (III-IV) necesită intervenție chirurgicală, ce poate restabili anatomia normală și uneori, redă fertilitatea.
Analiza lichidului din pelvis a întărit ideea că endometrioza este o boală inflamatorie, deoarece au fost identificate concentrații mai mari de celule proinflamatorii la femeile cu endometrioză, comparativ cu cele sănătoase. Această inflamație are efecte negative asupra ovulului, spermatozoizilor, trompelor uterine și embrionului.
Pacientele cu endometrioză pot avea mai frecvent cicluri anovulatorii, adică cicluri la care ovulația nu s-a produs.
Câteva studii au evaluat calitatea ovocitelor și a embrionilor pacientelor cu endometrioză și au ajuns la concluzia că ovocitele pot avea o calitate mai slabă, iar embrionii o evoluție mai lentă.
Pentru pacientele cu rezervă ovariană foarte redusă (AMH < 0,5 ng/dl) se va urgenta procedura FIV, intervenția chirurgicală asupra ovarelor se va evita din cauza riscului de reducere a rezervei ovariene ce ar putea impune apelarea ulterioară la ovocite donate, conform medicului Raluca Gabriela Suba.
Endometrioza este o boala cronică. Nu se vindecă, dar poate fi ținută sub control cu tratament
Sunt paciente care reușesc să își controleze boala prin alimentație și stil de viață sănătos și sunt și paciente care necesită un tratament cronic pe toată perioada vieții lor, activă hormonal. Rolul intervenției chirurgicale este de a aduce o pacientă din stadiul 3, 4 de boală la stadiul 1, 2. Intervenția nu vindecă, ci doar ameliorează semnificativ afecțiunea, urmând ca celelalte specialități conexe, împreună cu medicul curant să controleze boala. Pacienta, și după operație, rămâne o pacientă cronică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu