• Medicul Gabriel Diaconu: Astăzi, România ar fi trebuit să ia pauză de la orice altceva. A murit un GOAT

"Cu maestrul Mircea Diaconu am fost, de mai multe ori, în același studio. Un om molcom, un pic smintit de aventurile politice ale scurtei epoci în care a urcat și spre o astfel de - pe undeva infamă - faimă, ne tachinam de fiecare dată c-am putea fi neamuri. Dar nu eram.

Sunt cinci nuclee originale ale ”diaconilor” în România. Al lui era din zona culoarului Rucăr-Bran, mai degrabă italicizată din ”Deaconu”, altă formă de scriere a numelui, pe câtă vreme al meu e un amestec descins prin plaiurile Moldovei dinspre Salonic/ Grecia, cu posibile interferențe iudaice, pentru că ”diakonii” de Salonic au sfârșit prin a fi, ca și bunicul meu, cărturari, oameni cu, și de, școală.

Mircea Diaconu avea magnetismul și eminența de-a fi la fel ca oricare, o întruchipare supremă a omului de rând. Cameleonic, vorbea cu patimă și adeseori sclipiri în ochi despre lucruri grele, dar la fel de bine ar fi putut pune același suflet într-o reclamă la săpun. Să-i rezumi cariera titanică ar fi ridicol.

Pe drept, astăzi, România ar fi trebuit să ia pauză de la orice altceva, pentru că s-a stins un GOAT, cum zic americanii, un ”greatest of all times”, care s-ar traduce ca ”ăl mai mare din toate timpurile”", a scris Gabriel Diaconu pe Facebook.

"Direct în sertarul celorlaltor evenimente"

"Diaconu adolescenței mele este legat, indivizibil, de Filantropica al lui Nae Caranfil, acel condensat al anilor 90 într-un fel care, după 30 de ani, continuă să aibă sens. Profesorul jucat de Mircea Diaconu încă există, la fel cum există încă ”băiețașii” de cartier, dar și bișnițarii, traficanții de gloată și zloată. Dispariția acestui om imens trebuie pusă între acoladele unui asfințit, treptat, al zeilor.

Comedia, tragismul, spiritul mucalit al lui Diaconu, zâmbetul când cuceritor, când tâmp, se înscriu pe-o tangentă a istoriei noastre culturale prin coabitare, complicitate, interferență comunistă dar și, ulterior, transformare și - pentru o bună perioadă - băltire în indiferență.N-am vrut să treacă ziua fără să-l pomenesc.

Spre surprinderea mea, știrea trecerii sale și-a făcut direct loc în sertarul ”celorlalte evenimente”, nicidecum legate de interesul primordial al zilei. Face parte din ironie, mă gândesc, după ce-ai fost adeseori în viață iubit, adulat, pus în panteon, să te duci atât de discret încât, golit până și de ferpar, să nu mire pe nimeni că te-ai dus. Ca-n vers, Numa' te-or vedea. Că nu-s.

Fie-i țărâna pe măsură lui Mircea Diaconu. Până la urmă s-a devenit bun, după ce-a fost, mai des decât i se întâmplă unui om obișnuit, impecabil", a mai scris Gabriel Diaconu.

Mircea Diaconu a murit sâmbătă, 14 decembrie, la vârsta de 74 de ani. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News