EXCLUSIV  Meteorologie populară. Cum era interpretată vremea în urmă cu un secol, în funcție de comportamentul animalelor   

Adresându-se cititorilor lucrării sale numită Meteorologie populară (Observări, credințe și obiceiuri), apărută în ediție princeps în anul 1928, Traian Gherman scrie că dă la lumină acest mănunchi de observări credințe și obiceiuri ale poporului, referitoare la fenomenele atmosferice. Aproape toate sunt culese din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș. Aflăm de la autor că a început să-și publice lucrarea în 1923, la Blaj, în revista „Comoara satelor” , decizând apoi să le publice și  într-un volum. „La culegerea acestor observări, datini și credințe mi-au dat un prețios ajutor preoți, învățători și mai ales elevii școlilor din Blaj, dintre cari azi foarte mulți ocupă frumoase poziții în viața noastră socială.” 

Originile Meteorologiei populare 

Traian Gherman explică cum a apărut Meteorologia populară, scriind că „viața țăranului este legată de petecul de pământ pe care îl ară, îl seamănă și îl seceră” scriind că este firesc ca întreaga lui atenție și tot spiritul de observație să-i fie îndreptat spre a cunoaște tainele firii și spre fenomenele care promovează sau nimicesc munca lui. Astfel, autorul justifică apariția acestui „îndreptar de anumite semne” din care să deducă „mersul vremii”, fiind de părere că în lipsa unor indicii date de-a gata, țăranul a fost nevoit să și le caute singur. – „Generații întregi, veacuri de-a rândul au observat tot ce le înconjoară, ca apoi din schimbări, adeseori cu totul neînsemnate, să-și fixeze anumite semne de multe ori uimitor de precise, care să-i prevestească vremea.” 

Gherman notează că „începând de la dobitoacele de acasă, tovarășii lui de lucru, până la dobitoacele din creierii munților și de la uneltele de lucru, până la stelele cerului, toate i-au legat atenția ca apoi toate să-i câte un îndreptar, câte un sfetnic.” 

Animale sălbatice

Dacă animalele pădurii ies la drum vara e a ploaie, iarna a ninsoare. Dacă iepurii se ling e ploaie, iar dacă iarna în amiaza mare intră în sat, va urma vreme urâtă. 

Când se bat vulpile în coadă, e vreme moale. 

Lupii când urlă iarna în pădure e a ger, iar când se trag către sat e a ninsoare. 

Păsări sălbatice 

Autorul consideră că toate păsările sălbatice cunoscute de popor sunt „proroci ai vremii”. 

Semn de ploaie: vrăbiile când se scaldă în apă, zboară în stol ciripind, ciripesc mult în pomi, se așază în stoluri pe holdă, se scaldă în praful de pe drumuri, se ascund sub streșini sau se scoală de dimineață. 

Semnul de ploaie al rândunelelor este când zboară aproape de pământ, ating apa în zbor, zboară ciripind, își părăsesc cuibul de timpuriu dimineața. De asemenea, când zboară pe sub vacă sau ating pereții caselor, fie va ploua, fie urmează furtună. În schimb, dacă zboară sus vesele pe timp senin vremea bună are să țină încă mult, dar dacă zboară în stoluri pe timp noros peste puțin va fi furtună. 

Ciocârlia, considerată tovarășul nedespărțit al plugarului, când își alternează zborul sus-jos, cu cântec melodios, e vreme bună; dacă cântecul e dureros, ca un vaiet, se spune că se va schimba vremea. Când ciocârlanii sau dumarii vor năpădi iarna drumurile și satele e semn de ninsoare mare. 

Ciorile sau ciocele dau următoarele semne de ploaie: zboară în toate părțile, se ascund, se așază pe arbori supărate, cârâie, mult sau cârâie pe turnul bisericilor, ori stau grămadă în vârful arborilor, pe acoperișul caselor. Sunt triste dacă își ascund ciocul sub aripi. 

Este semn de ploaie și când cioara se ascunde în apă. 

Când se adună mai multe și sunt foarte gureșe și neastâmpărate, iarna e viscol, iar vara vânt și furtună. 

O țarcă ce cântă pe biserică semnifică ploaie. 

Buha de cântă în dosul casei e semn de ploaie, iar de cântă în față e semn de secetă. 

Alt semn de ploaie este când cântă pițigoii, numiți și pițiguși, domnișori sau țâglani, înainte de răsăritul soarelui sau dacă se adună în jurul casei. Dacă vor cânta a jale vremea se va schimba de tot. Dacă iarna vor veni în sat și vor bate cu ciocul la fereastră, e semn de frig mare. 

Cucul dacă va cânta la miezul nopții sau ziua în sat e semn de ploaie, dar în afara satului e  semn de vreme bună. 

Când se vaietă gaia  sau libitul (Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată, Dex) e semn de ploaie:

„Auzii zbierând o gaie

E nădejde s-avem ploaie” 

Pe vreme de secetă de va fluiera sturzul până-ntr-amiazi va ploua până deseară. Semn de ploaie este și dacă va fluiera în fundul părăului. 

Huhurezul cântă a vreme rea. 

Insectele și prevestirile lor meteo 

Semn de ploaie este când bate musca tare la ochi dis de dimineață sau când pișcă tare peste zi. 

Dacă mai multe muște se pun pe coarnele vitelor e tot semn de ploaie. 

Mai multe musculițe în aer e semn de vreme bună, în schimb, dacă intră în ochii oamenilor și a vitelor e semn de vreme rea. 

Dacă albinele mănâncă de dimineață și nu zboară departe, ci îndată se întorc, e semn de ploaie. La fel, când se grăbesc la stupină și se îndeasă la urdiniș e semn de ploaie sau furtună. Comportamentul albinelor este prevestitor, astfel că atunci când sunt rele și atacă omul e semn că se va strica vremea. 

Trântorii când umblă pe dinaintea coșniței e semn de ploaie.  De asemenea, când visezi roi de albine înseamnă că va ploua. 

La furnici, ieșirea din mușuroi era semn aducător de ploaie. Alt semn de intemperii atmosferice era dacă scoteau mușuroi pe cărări, dar și dacă umblă foarte multe pe mușuroi. „Pe când ies furnicile pe vatră, ploaia e după casă.” 

Desigur, trebuiau să apară și ambivalențele specifice meteorologiei, căci în alte părți ale țării se spunea că atunci când acestea umblă pe mușuroi e semn de vreme bună, iar când se bagă în el este semn de ploaie. O altă predicție se referă la furnicile galbene, apariția acestora fiind prevestitoare de ploaie. 

Licuriciul se arată la vreme bună. Astfel, dacă a plouat, apariția licuriciului prevestește vreme bună. 

Când își lasă mămăruța aripile cele de dedesubt ieșite în afară are să fie căldură mare, iar dacă și le ține sub aripile din afară are să fie frig. În Bucovina se crede că dacă ții mămăruța pe mână și zboară, are să fie vreme bună, iar dacă nu zboară, are să fie frig. 

Când vezi fluture inelat e semn de vreme bună și secetoasă. Iar dacă fluturele alb se arată de timpuriu primăvara, potrivit unor credințe culese de Traian Gherman, are să ningă. În schimb, apariția fluturelui roșu (Vanessa urticae L) e dimpotrivă, semn că nu va mai ninge, se va încălzi vremea și are să se desprimăvăreze. 

Strechea cailor, semn de ploaie 

Un alt semn de meteorologie populară era reprezentat de insecta numită Strechea cailor (libelă) sau musca-cailor. Trecerea acesteia deasupra „pâraielor cu trestiș” era interpretată ca un semn aducător de ploaie. 

Lăcusta moartă în margine de pârâu e un semn de secetă. 

„Dacă vezi pe sub garduri multe vacile-Domnului” e semn de ploaie, iar dacă acest fapt se petrece primăvara, e semn de vreme bună.

Semne meteorologice la om 

Traian Gherman scrie că dacă se ivesc durerile reumatice, cunoscute sub denumirea de „mătrice”, dacă te dor bătăturile, cunoscute sub denumirea de „ochi de găină” sau „ochi de cioară” , sughițurile, junghiurile sau mâncărimea de urechi sunt tot atâtea semne de ploaie. „Omul cu vătămătură de va avea dureri, va ști că se schimbă vremea” . 

Dacă pe cineva ustură spatele, fără să aibă zgrăbunțe, e semn de vreme rea. 

O analogie interesantă se referă la omul care se înmoaie (starea de moleșeală) care este interpretată ca un semn de ploaie „pentru că omul așa se moaie atunci, ca pământul de ploaie, că doar și omul e făcut din pământ.” 

Visurile au, în opinia autorului, un rol important în prezicerea vremii. Astfel, se spunea că atunci când visezi: mort, pești, apă mare, toate înseamnă vreme moale. Dacă, în schimb, visezi cu zăpadă, e semn de soare și de senin. Visarea albinelor e semn de vreme bună. Iar visarea oilor aducea brumă. Visarea peștelui era interpretată ca aducătoare de ger sau ploaie. Caii dacă apăreau în vis, acesta era interpretat ca semn de vreme vântoasă. „Dacă dormi bine și dimineața ești în stare să-ți amintești tot ce ai visat, e a vreme moale.” 

Semnele vremii la animalele de casă  

Vitele cornute aflate la câmp, dar care nu prea pasc, ori dacă aflându-se acasă intră în grajd, își ridică botul și miros aerul, suflă greu, este semn de ploaie. Când sunt zburdalnice este semn că se schimbă vremea. La fel și atunci când beau apă și și își tot ridică capul. Tot semn de ploaie este. 

Dacă se află în ciurdă și „încep a răcni sau a bocăli și se strâng grămadă, e a ploaie cu vânt sau furtună.” 

Nici linsul vițeilor nu este lipsit de semnificații. Dacă aceștia ling seara scândura ieslei, e semn de ploaie, iar dacă se ling unul pe celălalt e semn de vreme bună. 

„Caii de se vor culca, când aleargă pe rât, când nu vor să mănânce și stau la cap îngândurați, sau când pipă (dau din cap) – e semn de ploaie.”  Măgarii dacă zbiară mai des ca de obicei sau dacă se bat, este semn de ploaie. 

„Când oile mănâncă mult, de crezi că crapă, să știi că mâine până la prânz (8-9 ceasuri) trebuie să ploaie.” Și dacă la pășune umblă oile cu capul în pământ, tot ca un semn de ploaie se consideră a fi. La fel și atunci când se îndeasă una în alta. 

În opinia autorului, porcul de va aduce paie în gură la coteț și își va drege culcușul de paie, ori de va juca cu paie în gură, e semn de ploaie și vreme grea. 

„Credința generală este că dacă se va pieptăna (linge și netezi) mâța e semn de ploaie, iar când dă cu laba după urechi, a bună samă plouă.”  Când mâța se uita în sobă însemna că se va face vreme rea. Iar dacă zgreapțănă la ușă va fi frig mare. 

Un semn de ploaie era considerat și umblatul mâțelor pe acoperișuri. 

Câinele de va paște, dacă se tăvălește și stă pe spate cu labele în sus, e semn de ploaie. 

În speranța că, prin aceste preluări, am adus și lucruri noi, dar am și contribuit atât cât am putut noi la conservarea lor, îți dorim sănătate și vreme potrivită în funcție de ce activități desfășori. Dacă ai cultivat și aștepți rezultate, îți dorim ca ploaia și soarele să alterneze, dacă ești la plajă, îți dorim soare, iar dacă ești după un șir de zile toride, ne rugăm să ai parte de o ploaie răcoritoare. Nu uita niciodată să citești semnele naturii, așa cum se exprimă ea. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News