Midiile din Pieria, comoara culinară necunoscută a Greciei. 95% din producție, exportată în Italia, Franța și Spania

Culturile de midii din Pieria

Cultivarea sistematică a midiilor a început în 1987, iar astăzi, producția lor în parcul marin din Makrygialos Pieria este a patra ca mărime din Europa și, de fapt, acoperă 60% din exporturile grecești din acest sector și 25% din producția internă.

Desigur, acest lucru nu este întâmplător: midiile care abundă în zonă, datorită planctonului bogat și temperaturii potrivite a apelor sale salmastre, au făcut întotdeauna parte din viața și din dieta zilnică a localnicilor, care știau foarte bine de mici cum să pună midiile "din mare direct în farfurie".

"Îmi amintesc că, atunci când eram mic, le scoteam din stâncă și le prăjeam la foc într-o tablă pe care o așezam pe două pietre mari. De fapt, chiar și pe cele mici le vindeam crude pentru a ne face bani de buzunar", povestește, pentru Olive Magazine, Savvas Roussos, membru al Consiliului de Administrație al Cooperativei Agricole a Cultivatorilor de midii din Makrygialos, Pieria, potrivit greekcitytimes.com.

Începând cu 2020, prima zonă de dezvoltare organizată a acvaculturii (OAD) din Grecia pentru midii a fost înființată în zona maritimă Pieria, iar astăzi, cele 67 de unități de creștere a midiilor pe care le are produc aproximativ 10.500 de tone de midii pe an, angajând 250 de persoane în câmpul forței de muncă.

Imagine cu rol ilustrativ / Sursa foto: Freepik

"Midiile se hrănesc cu LAPTE"

Fiecare unitate de producție este ca o mică fabrică plutitoare în mare, iar fiecare producător are propria "parcelă" de cultivare. Midiile se nasc singure în apele salmastre ale Golfului Thermaikos și cresc biologic, adică fără hrană suplimentară, filtrând din apă ingredientele necesare de care au nevoie.

"Midiile se hrănesc cu LAPTE, așa cum spunem noi aici în regiune", ne spune Savvas. "Cu alte cuvinte, au nevoie de apa dulce din cele patru râuri, Gallikos, Axios, Loudias și Aliakmons (inițialele lor formează cuvântul GALA/LAPTE), care se varsă în mare și creează mediul ideal pentru dezvoltarea midiilor."

Puiul de midie se lipește de "mamă", după ce se naște, în timpul temperaturilor scăzute din timpul iernii (din decembrie până în februarie). Există niște frânghii speciale, lungi de 2 metri, care sunt atârnate pe verticală în mare și sunt ținute la suprafață de niște butoaie goale, așa-numitele "flotoare".

În etapa următoare, cultivatorii colectează midiile, le transferă într-o plasă cilindrică specială pe care o bagă înapoi în mare pentru ca midiile să crească. Au nevoie de aproximativ 10-14 luni pentru a ajunge la dimensiunea potrivită pentru a fi comercializate (aproximativ 6 cm). Prin urmare, pe măsură ce cresc, sunt puse în plase tot mai mari. Astfel, procesul se repetă de 3-4 ori, până în lunile de recoltare (aprilie-august).

Crescătorii de midii muncesc din greu, în condiții meteo nefavorabile, în mare, într-un proces care necesită disciplină și profesionalism.

95% din producție, exportată în Italia, Franța și Spania

Potrivit președintelui cooperativei, Tasso Dragani, 95% din producție este exportată în Italia, Franța și Spania și doar 5% este consumată în Grecia:

"Grecul nu este familiarizat cu midia, nu face parte din obiceiurile sale alimentare. De aceea, următorul nostru obiectiv nu este doar să standardizăm produsul și să ne stabilim marca pe piața internațională, ci și ca grecii să cunoască midiile, introducându-le în dieta lor zilnică".

După cum arată țările exportatoare, midiile joacă un rol important în gastronomia Italiei, Franței, Spaniei, Belgiei, Olandei și Croației, țări în care sunt o specialitate. Câteva exemple sunt: binecunoscuta rețetă franceză de midii Marinier la abur sau cea de midii la abur cu cartofi prăjiți, stinse în vin, așa-numitele Moules frites din Belgia.

Mmidiile saganaki sau pilaful de midii, mâncăruri binecunoscute, își fac rareori loc la masa grecilor.

Midiile în bucătăria grecească

Au fost midiile absente de pe masa familiei în toată Grecia?

"Mama mea făcea toate rețetele pe care ți le poți imagina: midii la abur, midii la grătar, pilaf de midii, midii saganaki și plăcintă cu midii. Și toate acestea zilnic, nu doar de sărbători și în weekend, ca în cazul cărnii. Aveam midii peste tot în jurul nostru, din abundență", spune Savvas. "Ne plăcea plăcinta cu midii, cu phyllo, brânză, ceapă și mărar. Secretul stă în mărar.. Se potrivește foarte bine cu midiile."

Bucătăria macedoneană din Pieria este un amalgam de preparate grecești, pontice și din Asia Mică, cu rădăcini adânc înfipte în timp care stau mărturie pentru lunga istorie a locului. Pentru localnici, tradiția culinară locală este o experiență, o parte familiară și integrantă a vieții lor de zi cu zi. La urma urmei, înveți bine ceva doar dacă experimentezi.

Savvas știe foarte bine acest lucru, deoarece, în timpul verii, adună turiștii în barca sa pentru a le arăta zona și pentru a le găti midii la abur cu lămâie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News