Miercurea Mare, obiceiuri străvechi din țară. COLINDUL specific perioadei

Miercurea Mare mai este numită și miercurea milostivelor, scrie etnologul Iulia Gorneanu pe pagina sa de socializare.

”În Maramureș, miercurea din Săptămâna Mare se numește „Miercurea Milostivelor” și presupune interzicerea lucrului de orice fel: ”o femeie de la noi a dus pânza şi a spălat-o. Şi a întins-o pe prund să se uşte. Dar nu a trebuit să o spele şi s-o-tindă în ziua aceie, că nu-i slobod. Şi a zis că a venit un vânt mare, mare de tot şi a luat-o de acolo şi a întins-o pe lângă o răchită şi n-a mai ales nimic, nimic din ea””, a scris Gorneanu. 

Cum se iartă păcatele satului

În Țara Hațegului în noaptea de miercuri spre joi se ține obiceiul ””strigării peste sat”, un fel de judecată a comunității în care faptele rele, odată rostite, erau iertate iar toți oamenii se puteau bucura de sărbătoarea Pascală. În alte locuri, în Miercurea Paștelor, după apusul soarelui, tinerii plecau în afara vetrei satului ca să adune crengi de alun. Cu ele făceau un foc mare în curtea casei, la care credeau că vin sufletele morților să se încălzească”, mai scrie etnologul. 

La colindat de Paști - vezi COLINDUL

”Unul dintre cele mai surprinzătoare obiceiuri din Săptămâna Mare este consemnat de reputatul etnologul Antoaneta Olteanu: ”Prin unele sate din Dolj este obicei ca miercuri, în Săptămâna Patimilor, pe după chindie, copiii cei mici să se ducă cu colindul. Pornesc aşa câte doi, din casă în casă, spun colindul din gură şi sună din clopoţei. Lumea se veselește atunci, că se apropie Paştele şi dă băieților ouă pentru roşit.

Cei doi copii, ajunşi în faţa casei, încep: Câţii-Mâţii,/ Toarce câlţii!/ Ori i-ai tors,/Ori i-ai ros./ Scoate ţolul să ţi-l văz/ Şi de-l ai/ Să te-nduri şi să ne dai/ Cele ouă-ncondeiete/ De colo, din cobilete,/ Unu mie,/ Unu ţie/ Şi unu de tovărăşie,/ La anu' şi la mulţi ani!”, a scris Iulia Gorneanu. 

Denia celor 12 evanghelii

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V a, atunci când preotul spune: "Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape". Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusa în Sfântul Altar. Citește continuarea AICI. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News