Mihai Morar, mut de uimire după ce a fost chemat de Preasfințitul Iustin: Mi-e greu să vorbesc despre asta. Am rămas și fără voce

”După drumul din vară în Sfântul Munte Athos și după botezul creștin al Rouăi, slujba de azi a fost încă un moment în care am preasimțit. Au fost două ore de bucurie simplă și liniște sufletească, un timp de fiori și ochi umezi. 20 de preoți în altar, un cor angelic și 2000 de credincioși, încercând să înapoieze Crăciunul din ghearele consumerismului celui fără de care nu ar fi existat minunea Crăciunului: pruncul Iisus.

A fost pentru prima oară când am văzut un înalt prelat predicând în lacrimi. Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a vorbit cu ochi umezi despre cum Maramureșul e unul din puținele locuri din țara asta care nu au fost îngenucheate nici de de imperii, nici de comunism, nimeni și nimic nu a putut să îi fure colinda, tradiția și credința: "Maramureșenii nu au îngenucheat în fața nimănui. Decât în fața lui Dumnezeu."

Tocmai de aceea, părintele Nicolae Steinhardt, născut evreu și botezat ortodox, spunea despre Maramureș că este "Țara Crăciunului". Nicăieri nu simți minunea Nașterii așa cum o simți în colindul alor mei.

Dar v-am luat cu vorba. Și am uitat să vă povestesc minunea trăită azi

La finalul slujbei, toți cei 20 de preoți au ieșit în fața altarului, iar din mijlocul lor, Preasfințitul Iustin rostit: "În fiecare an, Episcopia noastră oferă Crucea Părintelui Iustinian unui creștin al Maramureșului care ne face mândri și care apără credința strămoșilor lui...."

Și nu aș putea să vă reproduc nimic din ce a urmat. Doar că, din mulțimea de 2000 de credincioși, mi-am auzit numele: "Mihai Morar e printre noi azi și îl rog să vină lângă mine pentru a primi această distincție..."

Nu am avut asemenea emoții niciodată în viața mea, am rămas și fără voce, și fără cuvinte. Ajuns în fața Preasfințitului, i-am putut doar mulțumi și spune: "Eu am venit doar la slujbă, ca orice creștin..."

Mi-e greu încă să vorbesc despre asta. Și să îmi descriu trăirea. Sunt doar recunoscător. Nu pentru Crucea de la gât. E un moment, atât, care mi-a bucurat sufletul.

Sunt doar un creștin, dar nu bun. Sunt doar păcătos, dar nu rău

Sunt recunoscător bunicilor și părinților pentru semnul crucii și pentru "Doamne ajută!". Sunt recunoscător pământului meu, Maramureș, pentru Dor. Și sunt recunoscător că am fost crescut în Iubire. Iar biserica nu e despre "noi, preoții", cum spunea Preasfințitul Iustin azi, biserica nu e despre creștini buni. Biserica e despre Hristos.

Și Hristos este Iubire. Iar noi...noi ar trebui "Sus să avem inimile!"”, a scris Mihai Morar pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News