Mihai Păunescu, SNSPA: De ce românii nu înțeleg Norvegia. Sisteme total diferite

"Pe noi ne șochează, dar pentru ei este absolut normal"

Profesorul Mihai Păunescu a subliniaz că "Abordarea actului norvegian în raport cu drepturile individuale este alta decât în România. La noi, în România, instituția fundamentală este familia și noi considerăm că statul nu are ce să caute în interiorul familiei decât în cazuri grave. În principiu, familia este sfântă, intangibilă, nu poate să intre statul în familie. Pentru ei, această entitate nu are atât de multă relevanță, este un stat individualist, astfel că drepturile indivizilor sunt cele mai importante. La ei, între stat și individ nu se interpun alte forme sociale ca la noi, familie, grupuri, prieteni, relații. Pe noi ne șochează, dar pentru ei este absolut normal, pentru că ei apără drepturile indivizilor. Copiii sunt calificați ca indivizi ca oricare alt om, numai că nu au capacitate de discernământ și nu se pot apăra față de părinții lor și statul își asumă un astfel de rol, prin autoritatea locală. Această este problema fundamentală în cazul lor, este o problemă a relației dintre stat și cetățean, care este mult mai directă, nu este mediată".

Copilul, om mare

"Copilul este tratat, în Norvegia, ca un om mare, care are drepturi la fel ca și un om mare, iar familia nu are niciun fel de drept suplimentar față de oricine altcineva de pe stradă, adică, în egală măsură, dacă ești abuzat verbal sau în alt fel pe stradă ești tratat ca și membrii familiei, familia nu are o autoritate suplimentară față de copil. Copiii sunt considerați entități în sine, indivizi cu drepturi ca oricine altcineva. Sistemul nostru e dificil, avem și noi sistem de protecție a copilului, dar care intervine în cazuri de abuzuri foarte grave. E considerat că în familie copilul primește cea mai bună educație, că în familie e mediul emoțional cel mai prielnic, pentru că la noi nu funcționează instituțiile, adică, dacă l-ai lua din familie, unde l-ai duce. La ei nu sunt astfel de probleme, ei îi duc în familii primitoare, pe perioada în care se desfășoară ancheta", a precizat Mihai Păunescu. 

De ce sunt imigranții sensibili la Barnevernet

Profesorul a adăugat că "imigranții sunt mai predispuși pentru că ei vin cu modele culturale diferite de relație familială dintre părinți și copii. Părinții au o așa autoritate asupra copiilor cu privire la felul în care ar trebui să crească, a supunerii, ceea ce în sistemul norvegian nu există. Copiii au aceleași drepturi ca și adulții, iar statul deopotrivă este în măsură să evalueze drepturile copiilor ca și adulții".

În Finlanda, copilul, fiul statului, o resursă publică

Mihai Păunescu a subliniat că în Finlanda sistemul este văzut și mai aspru din perspectiva românilor, pentru că acolo copilul este fiul statului: "Același sistem este în Finlanda unde există o susținere financiară foarte puternică a statului față de copii, iar unde copiii sunt considerați ca fii ai statului în primul rând și apoi ai familiei. Statul oferă toate mijloacele necesare financiare pentru creșterea copilului, dar copilul devine o resursă publică. El devine de când se naște un cetățean cu drepturi și va avea și obligații mai târziu în viață, iar statul se asigură că-i sunt respectate drepturile și că mai târziu copilul va îndeplini obligațiile față de societate. Pentru ei, familie nu este mai mult decât o asociere, o uniune între doi sau mai mulți indivizi, iar asta nu-i dă drepturi suplimentare". 

Jumătate din familii sunt de acord ca Barnevernet să le ia copiii

"Pe de altă parte, în aproximativ jumătate din cazurile în care sistemul de protecție ia copiii în Norvegia, părinții sunt de acord, pentru că în multe cazuri există interacțiune între sistemul de protecție a copilului și părinți, în care autoritățile sprijină părinții de multe ori, cu sfaturi, financiar și, în cele din urmă, dacă nu duc la rezultate, copiii ajung să fie luați. Statul este foarte paternalist în raport cu copiii, așa cum sunt la noi părinții. La ei, statul își asumă acest rol și o face într-un mod profesionist, ținând cont de interesele copiilul în mod universal, egal peste tot. În cazul lor, statul își asumă rolul de părinte, fiindcă vrea să asigure educație egală, condiții egale, șanse egale. De aici, pot să apară și abuzuri, dar ei își iau măsuri de precauție, pentru că persoanele care lucrează în aceste autorități sunt profesioniști, au coduri de conduită, coduri etice. În mass-media, nu sunt mediatizate aceste cazuri și noi îi încriminăm că este cenzură pentru că nu vor să popularizeze cazurile acestea pentru că ar fi abuzive. Ei, însă, au o altă percepție, se aplică foarte mult o politică a confidențialității pentru a nu-i vătăma în niciun fel". 

"Sunt principii total diferite, asta e problema până la urmă, e o societate în care funcționează complet diferit față de societatea noastră. Noi ne bazăm foarte mult pe familii, pe relații informale, pe grupuri de prieteni. La ei nu există. Între instituțiile statului și individ nu se interpun alte grupuri", a conchis Mihai Păunescu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News