Expertul militar Hari Bucur-Marcu semnalează faptul că, potrivit calendarului invaziei, ruşii ar fi trebuit deja să părăsească o Ucraina cucerită.
Expertul militar Hari Bucur-Marcu a făcut o analiză pe contul său de Facebook, pe care o redăm în rândurile ce urmează:
„De alaltăieri, trupele rusești ar fi trebuit să părăsească Ucraina. Asta, dacă ar fi fot trupe de militari adevărați, instruiți și comandați conform standardelor militare minime. De ce? Deoarece, de alaltăieri s-a schimbat natura misiunii lor, iar trupele astea nu sunt pregătite și intruite pentru noul tip de misiune pe care o desfășoară de atunci încoace.
Să ne înțelegem bine. Lăsând la o parte obiectivele politice, formulate eufemistic de președintele rus Putin, obiective care oricum nu s-ar fi putut atinge prin acțiuni militare de tipul celor pe care le-am văzut de o săptămână încoace, agresiunea militară a Federației Ruse asupra Ucrainei a arătat ca o operație „specială” de ocupare a unui teritoriu populat de cetățeni favorabili prezenței bocancului rus pe la ei.
Pentru acest tip de misiune militară, trupele rusești au fost pregătite și în cazărmi, și în exercițiile militare prin care și-au ridicat capacitatea de luptă (s-au „încălzit”), înainte de invazie, atât ca antrenamete, cât și ca asigurare logistică, dar și din punct de vedere al comenzii și controlului, ori al sprijinului de luptă, mai ales din aer.
Ceea ce nu era mare lucru. Era suficient ca militarii să știe să tragă cu armamentul lor (pentru eventualitatea unui schimb de foc cu inamicul) și să poată să se deplaseze în chip ordonat și în siguranță, dintr-o parte în alta, pentru a realiza prezența militară, în zonele „eliberate”. Și era suficient ca generalii și ceilalți comandanți ai trupei să poată primi în timp util informații din teatrul de operații și să poată conduce acele operații, până la nivelul grupei de infanterie, în deplină siguranță.
În aceste condiții, orice comandant militar responsabil față de misiune și față de militarii care populează trupa pe care o comandă ar fi oprit angajarea acelor militari în alt tip de misiune decât cel pentru care se pregătiseră. I-ar fi restras din contactul cu inamicul și cu populația civilă ostilă, deoarece este evident că misiunea inițială primită nu mai poate fi îndeplinită, așa că orice pierdere umană sau materială, suferită de trupele sale, și-ar pierde sensul și rațiunea, ca pierdere complet gratuită.
Eventual, comandantul ăla ar fi pregătit trupa neangajată în operație pentru noul tip de misiune (cel de a cuceri prin luptă teritorii și localități inamice, care se împotrivesc invaziei și rezistă la bombardamente și atacuri aeriene) sau ar fi adus alte trupe, pregătite pentru acest nou tip de misiune. Asta, dacă decidenții politici ar fi considerat în continuare că obiectivele lor politice trebuie neapărat atinse prin operații militare, desigur.
Diferența de pregătire dintre aceste tipuri de misiuni militare se regăsește cel mai pregnant la niveul regulilor de angajare în luptă și la nivelul relațiilor civili-militari. Dar și al asigurării logistice. Ea constă în activități specifice, cu durata de două-trei săptămâni, în poligoane și terenuri de antrenament.
Ori, toată omenirea a putut vedea că trupele rusești, compuse majoritar din militari în termen recrutați acum ori aduși din rezervă, au fost pregătite sumar, înainte de invazie, nu au fost motivate pentru tipul de misiune pe care aveau să o desfășoare, ba chiar au fost mințiți că de fapt continuă exercițiile, ori că e suficient să facă act de prezență, pentru a-și îndeplini misiunea.
Iar faptul că exact aceleași trupe sunt puse acum să se angajeze în luptă pentru cucerirea unor localități populate de civili ostili constituie, din punct de vedere militar, o expresie de dispreț față de soldații mânați în acele angajări în luptă fără să fie pregătiți, motivați și asigurați logistic corespunzător.
Militari care sunt deja cuprinși de stresul de luptă, sunt obosiți după zile întregi de operații și de somn pe apucate, sunt murdari, poate sunt și flămânzi unii dintre ei, având în vedere imposibilitatea asigurării hranei calde pe suprafețe și la distanțele la care au fost ei împrăștiați.
Ar fi de mirare dacă această trupă comandată cu greu, obosită, dezorientată ca misiune, demotivată și cuprinsă de stres nu va adopta aceeași atitudine pe care o adoptă cam orice trupă aflată în situații similare: își va obține singură confortul minim, pe seama populației civile cu care interacționează.
Soldații vor trece ușor la spargerea de locuințe, la instalarea lor abuzivă în diferite locații, la jefuirea de magazine, mai ales de depozite de alimente, se vor încălzi la focul făcut cu mobila oamenilor din case, vor avea loc violuri, pe unde apucă și așa mai departe.
Iar cu cât populația locală este mai ostilă prezenței lor, cu atât le va fi mai ușor soldaților ruși să treacă la atrocități săvârșite individual și fără să li se ordone expres.
Dacă combinăm situația asta cu lovirea și distrugerea unor obiective civile și unor locuințe, cu scopul de a deznădăjdui populația civilă care se opune sau este ostilă prezenței militare rusești la ei în localitate, obținem imaginea unei drame umanitare de proporții masive, cu milioane de ucraineni afectați sever și cu zeci de mii de victime complet nevinovate.
Și toate astea doar pentru că conducerea politică a Federației Ruse a decis să pedepsească o națiune liberă și independentă pentru „vina” de a aspira să fie liberă, independentă și mai ales în bunăstare materială și spirituală, specifică civilizației occidentale”, a transmis Hari Bucur-Marcu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu