Ministrul care se plimbă cu elicopterul SRI se autoacuză, când se scuză
Încă din 2005, Traian Băsescu a lansat această modă, echipat cu o faimoasă căciuliță Paul&Shark.
S-a dus pe Valea Oltului, unde căzuseră stânci care blocau DN7, apoi la Mărăcineni, unde căzuse podul de pe DN2. Dacă în cazul fostului președinte astfel de manevre de PR nu aveau ce să strice, ba dimpotrivă, pentru ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, vâjâiala pe șantiere este un dezastru de imagine.
De altfel, atunci când se scuză în fața șoferilor care stau cu orele în trafic, peste care trece în zbor cu elicopterul, mai rău se acuză.
Precizarea că aeronava nu era a SRI, ci doar în administrarea Serviciului, sună ca dracu, vorba lui Petre Roman, în gura unui personaj politic atacat în mass media taman pe tema unei prezumtive apropieri de servicii. Cei care cred asta și-au zâmbit în barbă, celorlalți oricum nu le pasă cine e proprietarul și cine operatorul aeronavei, că oricum statul plătește pentru cursă.
Justificarea cheltuielilor e făcută prin eficiență: a mers pe șase șantiere, într-o zi de lucru.
”În aproximativ 13 ore am vizitat șase șantiere”, spune Grindeanu, dându-se astfel singur de gol. Dacă scădem timpii de zbor, pauza de masă și momentele protocolare, rămâne circa o oră pentru un șantier ”vizitat”. Suficient să observi, să discuți așezat cu oamenii, să înțelegi problemele, să evaluezi soluțiile? Nu prea cred. În schimb, timp suficient pentru câteva poze de FB și filmulețe de campanie electorală.
De altfel, Sorin Grindeanu spune chiar el că doar a vizitat șantierele. Celor cu părul alb, escapada lui Grindeanu le evocă vizitele de lucru ale Tovarășului, care dădea indicații din elicopter, pentru Telejurnal. Tinerilor, mai degrabă tururile ghidate, pentru câte un selfie în fața monumentelor, într-un scurt city-break.
Poate că ministrul, matematician și om politic, nu inginer asfaltist, și-ar putea exersa mai bine talentul managerial la el în birou. Să studieze și să calculeze de ce construcția a 17 kilometri de autostradă durează la noi 48 de luni, iar în Ungaria, 24, de ce pe lângă aceste termene generoase acordate de CNAIR apar mereu întârzieri, cum sunt eliminați constructorii români și câștigă firme turcești sau chinezești, cum își câștigă contractele firme cu zece laptop-uri și doar un excavator, cum se umflă costurile cu claim-uri, și câte altele.
Vedem în filme documentare cum se ridică poduri gigantice peste câte o strâmtoare din Asia, contra-cronometru, cum se sapă tuneluri de zeci de kilometri prin Alpi, într-un ritm amețitor...și nu stă vreun ministru să se roage de constructor, se roagă antreprenorul la Dumnezeu să nu fie vreme rea că îl ucid termenele de execuție foarte stricte.
La noi vedem ministrul ca turistul, în vizită la obiective. Trecând în zbor peste TIR-urile în coloană și trenurile blocate în stații, fiindcă a deraiat câte un mărfar sau a luat foc locomotiva acceleratului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
