EXCLUSIV  Ministrul de Externe sărutând Crucea, un moment istoric de pe vremea când majoritatea intelectualilor noştri erau convinşi că Patriarhul Justinian n-a fost decât „un preot de ţară”

Un oaspete de seamă

Într-una din zilele de la sfârşitul lui septembrie 1964, de la înălţimea etajului şase al locuinţei noastre de pe bulevardul Regina Elisabeta – care pe atunci se numea bulevardul 6 Martie –, l-am văzut pe Haile Selassie, împăratul Etiopiei, într-un Ford sau Chevrolet decapotabil, în fruntea unei coloane de automobile, îndreptându-se spre Facultatea de Drept, unde avea să i se decerneze titlul de doctor honoris causa. Nu era primul şef de stat străin aureolat cu acest titlu. Din 1961, de când cumula funcţia de şef al partidului unic cu aceea de preşedinte al Consiliului de Stat, Gheorghiu-Dej, care îşi consolidase puterea, făcuse vizite în India, Birmania, Indonezia şi invitase conducători de stat în România. După o săptămână, am rămas surprins să-i văd, la jurnalul de actualităţi care se proiecta în cinematograf înaintea oricărui film, pe împăratul Etiopiei și pe doi conducători comunişti proeminenţi: Gheorghe Apostol, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi Corneliu Mănescu, ministru de externe, sărutând pios Crucea şi Evanghelia cu prilejul unui Te Deum slujit de Patriarhul Justinian la Patriarhie, unde oaspetele principal fusese Haile Selassie. De altfel, o fotogramă în care Corneliu Mănescu sărută Crucea a apărut pe coperta numărului 9/2002 al revistei „Dosarele istoriei”.

Pe vremea aceea, majoritatea intelectualilor noştri erau convinşi că Patriarhul Justinian n-a fost decât „un preot de ţară” care căuta de ou găinile la Băbeni. Prea puţină lume ştia că preotul Ioan Marina fusese în 1936 la Geneva, iar doi ani mai târziu la Paris, în calitate de şef al organizaţiei ţărăniste judeţene din Vâlcea. Dintr-un volum de amintiri apărut în anii din urmă, înregistrate acum o jumătate de veac de Patriarhul Justinian, aflăm că viitorul patriarh al României se cunoscuse cu împăratul Etiopiei, care trăia pe atunci în exil, la Liga Naţiunilor de la Geneva. Preotul Ioan Marina apărea, de altfel, în unele desene din presa vremii între Nicolae Titulescu şi Haile Selassie. 

Împăratul etiopian, aproape octogenar, numit în perioada interbelică „Negusul”, era aureolat de rezistenţa pe care o dusese din 1936 împotriva armatelor italiene care îi invadaseră ţara. În virtutea legiuirilor bizantine, Haile Selassie era, totodată, strâns legat de Biserica Etiopiană Coptă (monofizită) din ţara sa – întemeiată în prima jumătate a secolului al IV-lea.

Împăratul şi suita acestuia au urcat Dealul Patriarhiei, în fruntea unei coloane de automobile negre, pe 27 septembrie 1964, întâlnindu-se la ora 13 cu Patriarhul Justinian. Dintr-un comunicat de presă aflăm că: „Pe lângă suita sa oficială, înaltul oaspete a fost însoţit în această vizită de Dl Gheorghe Apostol, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Dl Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, Dl Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, precum şi de alte persoane oficiale”.

„La sosire – se mai spune în acelaşi comunicat –, îmbrăcat în mantia patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Justinian, după rânduiala Bisericii Ortodoxe, a oferit Majestăţii Sale imperiale Haile Selassie I Sfânta Evanghelie pentru a o săruta, în timp ce corul Catedralei Patriarhale, sub conducerea Prof. N. Lungu, intona imnul «Bine aţi venit».”

Patriarhul Justinian a săvârşit un Te Deum în paraclisul Palatului Patriarhal, după care şi-a invitat oaspeţii în sala de festivităţi a Adunării Naţionale Bisericeşti. Patriarhul şi împăratul au rostit, succesiv, câte un cuvânt. Textul alocuţiunii Patriarhului Justinian, citit după 55 de ani, impune prin conţinutul său teologal şi duhovnicesc şi este lipsit de orice conotaţie politică: absolut nicio trimitere la regimul de atunci din România, la... „libertatea religioasă” sau la vreo „înfăptuire” a Ocârmuirii comuniste.

Patriarhul Justinian i se adresează exclusiv împăratului Haile Selassie I şi îşi extinde salutul „...faţă de Biserica Voastră, faţă de Întâistătătorul ei, Preafericitul Patriarh Basilios, faţă de ierarhii şi credincioşii săi, cărora le aducem prinosul nostru de cinstire pentru fermitatea cu care au păzit nestinsă lumina credinţei în Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, pe pământ etiopian, de-a lungul zbuciumatei sale istorii milenare...”.

Ceva mai lung decât al Patriarhului Justinian, cuvântul rostit de împărat introducea și o nuanţă ecumenică.

Spre sfârşitul alocuţiunii sale, împăratul Haile Selassie I îl invita pe Patriarhul Justinian să ia parte la conferinţa interbisericească programată în 1965 în capitala Etiopiei, la Addis Abeba. Patriarhul Justinian nu a participat la această întâlnire rămasă în analele ecumenismului, însă avea să viziteze de două ori Etiopia: în 1968, ca oaspete al locţiitorului de patriarh din această ţară, Theophilos, respectiv în 1971.

Ultima parte a vizitei împăratului Haile Selassie I la Patriarhul Justinian a constat în masa oferită de acesta din urmă oaspeţilor săi etiopieni şi români. Au luat parte la agapă cei doi episcopi-vicari ai Patriarhului, între care Antim Nica, ierarh cu experienţa nemijlocită a Orientului – studiase în Liban în epoca interbelică –, care a adus o contribuţie aparte în cadrul dialogului dintre Bisericile Ortodoxe şi cele Vechi Orientale sau „necalcedoniene”, cărora le aparţine şi Biserica Etiopiană Coptă.

Pe 29 septembrie 1964 se încheia vizita la Bucureşti a împăratului Haile Selassie I. Era, după ţarul Nicolae al II-lea, sosit în 1914 la Constanţa într-o vizită de numai câteva ore, al doilea și ultimul monarh cu acest rang suprem care venea în România în secolul XX. La plecarea de pe Aeroportul Băneasa, Haile Selassie, îmbrăcat în uniformă militară – la Patriarhie venise într-un costum de culoare închisă –, îşi lua rămas-bun atât de la Gheorghiu-Dej, cât şi de la Patriarhul Justinian.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News