EXCLUSIV  Minunile unui mare sfânt român contemporan - Ioan Iacob de la Neamţ, pe 5 august. Gestul pe care l-a făcut pentru un om care voia să se sinucidă rămâne în istorie

Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamț s-a născut la 23 iulie 1913. A fost un mare sfânt român contemporan. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț”, fixându-i-se zi de prăznuire, 5 august, data mutării lui la cele veșnice.

Despre acest sfânt ne-a vorbit și Dan Ciachir.

Se împlinesc pe 5 august 63 de ani de la trecerea în veşnicie a unui mare sfânt, român după trup, după ce, pe 26 iulie, s-au împlinit 110 ani de la nașterea sa, cunoscut sub numele de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul sau Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ. Un sfânt din secolul XX; un sfânt contemporan.

Biografia sa este în genere cunoscută: născut în 1913 în Moldova, la Crăiniceni (Botoșani), Cuviosul Ioan a fost tuns în monahism în 1936 la Mânăstirea Neamţ, unde a deţinut şi ascultarea de bibliotecar. Dorind să ducă o viață ascetică, a plecat la Sfintele Locuri, petrecându-şi ultimii 20 de ani din viaţă într-o asceză greu de închipuit în secolul XX. Între 1947 și 1952 a fost numit de Patriarhia Română egumen la schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului. În acest răstimp, pe lângă activitatea sa curentă, Cuviosul Ioan Iacob a scris poezii, aforisme şi a tradus din greceşte pagini din opera Sfinţilor Părinţi. Nu este vorba de o îndeletnicire sporadică, ci de un indiscutabil talent literar, evident astăzi în masivul volum întocmit cu competenţă într-o remarcabilă ediţie imprimată în anul 2010 la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Din poezia sa reies limpede dragostea pentru țara natală și durerea față de căderea acesteia sub jugul ateo-bolșevic.

Ultimii ani de viaţă – o viaţă pământească scurtă, de numai 47 de ani – Cuviosul Ioan Iacob i-a petrecut într-o peşteră săpată în stâncă de pe Valea Iordanului, unde se ajungea foarte greu, printr-un sistem de scări. Aici şi-a încheiat existenţa pământească pe 5 august 1960. Două decenii mai târziu, deschizându-se sicriul în care fusese îngropat, în aceeaşi peşteră, s-a constatat sfinţenia sa deplină de către Patriarhia Ierusalimului. Pe 20 iunie 1992, printr-un tomos, Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a trecut în rândul Sfinţilor, sub numele de Ioan Iacob de la Neamţ, fixându-i-se ca dată de prăznuire ziua de 5 august în care a trecut la Domnul. Părticele din moaştele sale se găsesc la Biserica Boteanu din centrul Bucureştiului, care şi-a luat numele cuviosului ca al doilea hram. Nu de mult, alte părticele a primit și paraclisul Catedralei Naționale, din partea Patriarhiei Ierusalimului. De altfel, există în ţară multe biserici cu hramul Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, faţă de care evlavia credincioşilor este foarte puternică. Una dintre acestea a fost ridicată din  inițiativa Patriarhului Daniel la Seminarul monahal al Mânăstirii Neamț, pe când Întâistătătorul era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Sfântul Ioan Iacob a fost ales patron spiritual al Bibliotecii Naționale a României și al bibliotecarilor din țara noastră întrucât a îndeplinit el însuși ascultarea de bibliotecar, pe lângă aceea de a îngriji bolnavii din mânăstirea unde era închinoviat. Astăzi, trupul Cuviosului Ioan Iacob se află depus în Biserica Sfântul Ștefan din Hozeva.

În 1980, când s-a vădit că rămășițele pământești ale Cuviosului Ioan Iacob erau în realitate moaște, au început și pelerinajele – inclusiv a nenumărați credincioși români – care continuă și astăzi deoarece minunile sale au fost multe. Se cuvine reținut însă și un gest memorabil al Sfântului Ioan Iacob care ne reamintește că în Ortodoxie nimic nu poate întrece dragostea: „Cuviosul Ioan Iacob a observat că dă târcoale peșterii în care trăia un om care se sfia să-l abordeze. Până la urmă i-a mărturisit că se află în pragul sinuciderii: duhovnicul îi dăduse un canon foarte aspru și el își dădea seama că nu-l poate împlini. După ce l-a ascultat, Cuviosul i-a spus: «Acum liniștește-te, du-te acasă la treburile tale, iar canonul ți-l voi îndeplini eu»”.

În anul 2019, Preasfinţitul Episcop Timotei Prahoveanul a editat un superb album monografic intitulat Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon, care se încheie cu un amplu și elocvent capitol dedicat Sfântului român de pe Valea Iordanului. Au fost publicate cu acest prilej fotografii inedite, file de manuscris ale Sfântului şi memorii către Patriarhie, la care se adaugă o suită de fotografii de la canonizarea sa. Este un material documentar de o inestimabilă valoare duhovnicească.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News