Daniel Cristea-Enache și Flaviu Predescu au vorbit, în cadrul emisiunii De Ce Citim, despre modul disproporționat în care statul român se raportează la scriitori.
În cadrul emisiunii De Ce Citim, de la DC News, Daniel Cristea-Enache a făcut câteva remarci referitoare la modul disproporționat în care statul român finanțează doar un grup restrâns de scriitori pentru a le fi traduse cărțile în străinătate:
„Sunt foarte multe cărți apărute cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR), iar Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai traduși scriitori români din străinătate, dacă nu chiar cel mai tradus. Absolut toate traducerile lui sunt finanțate de statul român prin ICR. Nu există cărți care să fi apărut în Franța, în SUA, în Anglia ori Italia care să fi fost traduse pe finanțarea editurilor respective. E ca și cum acele edituri nu au fonduri pentru a publica o carte a unui scriitor român contemporan. Au, dar ele beneficiază de acești bani ai statului român și în felul acesta putem spune că s-a creat un fel de asimetrie în care foarte puțini scriitori importanți beneficiază de aceste resurse financiare ale instituțiilor statului, în timp ce, repet, Cezar Ivănescu a apărut fără nicio contribuție financiară a statului român“, a precizat criticul literar Daniel Cristea-Enache.
„Nu că vreau să ne oprim asupra acestui caz, dar e un dezechilibru, nu? În fiecare an apărem la Nobel cu Mircea Cărtărescu nominalizat. Totuși, de ce nu ar fi și alții traduși? Nu mai avem pe nimeni de talia lui Cărtărescu?“, a întrebat Flaviu Predescu.
„El a fost considerat și tratat ca un vector de imagine pentru literatura română. A fost o politică pusă în aplicare încă de acum vreo 15 ani. În fiecare an apar până la 10 traduceri noi din opera lui. Sigur, este un scriitor foarte valoros, dar prin faptul că s-a creat această asimetrie se suprapune cumva metonimic imaginea literară oferită de Mircea Cărtărescu asupra imaginii literaturii române. Or, imaginea literaturii române este mult mai complexă decât imaginea literară a unui anumit autor, oricât de bun ar fi acel autor.
El nu este un prozator realist, ci un prozator mai oniric. Componenta realistă a prozei românești este în suferință pe piața traducerilor din simplul motiv că majoritatea acestor traduceri au fost pe opera lui Mircea Cărătrescu.
Când dintr-un nume, oricare ar fi acel nume, avem peste 100 de traduceri finanțate de statul român și din Cezar Ivănescu sau alți scriitori nu avem niciuna, e clar că trebuie puțin umblat la aceste politici culturale și trebuie să le facem dreptate acestor scriitori importanți. Traduși în alte limbi, vor arăta publicului cititor din limbile respective cât de valoroasă și cât de polifonică și diversă este poezia și literatura română.“, a conchis Daniel Cristea-Enache.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu
de Roxana Neagu