EXCLUSIV  Mircea Coșea: Domnilor guvernanți, lăsați e Factura! Pregătiți-vă de război!

Nu mai pierdeți timpul cu explicații inexplicabile ale închiderii Văii Oltului și nici cu găsirea metodelor de îmblânzire a urșilor. Poate toate aceste preocupări sunt importante pentru dumneavoastră dar lăsați-le deoparte pentru că, volens nolens aveți o treabă mult mai importantă și mai urgentă. Trebuie să pregătiți țara pentru război.

Se vorbește de mai mult timp că un război este inevitabil pentru Europa, chiar de un al treilea război mondial. Condițiile declanșării au fost în mare parte cunoscute odată cu invazia Ucrainei și analizate la toate nivelurile. Războiul Israel - Hamas a accentuat și mai mult teama, dar în ultimele două săptămâni situația s-a deteriorat și mai mult, determinând analiza politică occidentală să concluzioneze că actualmente trăim cel mai periculos moment de după cel de Al Doilea Război Mondial.

De ce situația s-a tensionat și mai mult

Două momente au tensionat și mai mult situația în ultimele săptămâni.

Primul constă în faptul că Joe Biden a eşuat la dezbaterea din 27 iunie, făcând ca Trump să crească în sondaje înainte de alegerile din 5 noiembrie, care ar putea bulversa politica externă a Washingtonului. Perspectiva unui al doilea mandat al lui Donald Trump alarmează multe dintre cele 32 de ţări membre ale NATO, având în vedere criticile frecvente ale acestuia la adresa alianţei transatlantice, atât în timpul mandatului, cât şi în afara acestuia.

Trump a sugerat că nu va apăra membrii NATO care nu îndeplinesc obiectivul alianţei privind cheltuielile de apărare de cel puţin 2% din PIB şi, de asemenea, a pus la îndoială valoarea ajutorului acordat Ucrainei. În aceste condiții trebuie înțeles că rezultatele recentului summit NATO nu pot fi considerate pe deplin stabile și sustenabile decât dacă după alegerile din noiembrie la Casa Albă va rămâne actualul președinte.

Al doilea constă în faptul că  NATO se confruntă cu incertitudinea politică din Europa, cu paralizia care se prefigurează în Franţa după victoriile partidelor de extremă stânga şi de extremă dreapta, iar coaliţia cancelarului german Olaf Scholz este slăbită după un rezultat slab în alegerile pentru Parlamentul European.

Recent, am putea adăuga și un ala treilea moment, acela al poziției surprinzătoare, dar și posibil periculoase, a lui Victor Orban care, în poziția pe care o are prin preluarea președinției UE de către Ungaria, dar fără mandat din partea UE, a efectuat două vizite ”amicale”, la cel mai înalt nivel, în Rusia și în China.

Declarația summit-ului NATO de la Washington 

Vorbind despre posibilitatea agravării situației militate în Ucraina și în zona Mării Negre, chiar despre posibilitatea declanșării unui război, numit de analiști, al treilea război mondial, este foarte puțin probabil ca acesta să capete aspecte militar violente pe teritoriul european al NATO.

În acest sens este de subliniat faptul că în comunicatul final al summit-ului NATO de la Washington se stipulează că ”nu poate fi exclusă posibilitatea unui atac împotriva suveranităţii şi integrităţii teritoriale a aliaţilor şi de aceea trebuie întărită postura de descurajare”. În plus, aliaţii nu exclud ca operaţiunile hibride împotriva lor să poată atinge nivelul unui atac armat, ceea ce, spun ei în declaraţie, ar putea determina Consiliul Nord-Atlantic să invoce articolul 5 din Tratatul de la Washington.

”Economia de război”, un nou concept

Este însă mult mai acceptată ideea unui război de tip hibrid, cu puternice lovituri în domeniul informaticii și al dezinformării, cu dereglări importante ale funcționării lanțurilor valorice și de aprovizionare, cu blocaje ale fluxului investițional și cu agravarea problemelor echilibrului bugetar și al creșterii costului creditului.

Daunele în plan economic, social și politic al unui asemenea război pot fi pentru țările europene membre NATO de o importanță majoră chiar dacă nu vor fi atacate militar. Pot duce la o situație de crize economice și instabilitate politică, de deteriorare gravă a standardelor de trai și la generarea unor ample mișcări sociale.

Crește riscul de tulburări sociale, alimentate inflație, creșterea prețurilor, de erodarea încrederii în factorii de decizie politică și de o nemulțumire larg răspândită.

Este o situație care impune să se treacă la un nou concept de conducere a economiei, pe care o putem numi ”economie de război”. Aceasta presupune un accent  puternic și rapid pe politici de eliminare a vulnerabilităților în funcționarea economiei, pe obținerea unei independențe cât mai extinse din punct de vedere energetic și alimentar prin utilizarea la maximum resursele proprii . 

Conform Encyclopedia Britannica, ”economia de război ”se referă la practicile economice excepționale implementate în anumite perioade istorice de tulburări puternice. Obiectivul său este de a menține activitățile economice esențiale pentru o țară, autosuficiența, garantarea producției alimentare și controlul economiei din punct de vedere al eliminării oricăror practici de monopol sau speculă”.

În primul rând, acest război va schimba profund vechile arbitraje bugetare în ceea ce privește cheltuielile militare în multe țări europene. Într-adevăr, a fost evidențiată slăbiciunea relativă a forțelor armate ale țărilor europene, precum și costul geopolitic al acestei slăbiciuni. Reînarmarea generală este pe ordinea de zi.  În special, Polonia a anunțat deja un obiectiv bugetar pentru cheltuielile militare de aproximativ 4,12% din PIB-ul său, față de 1,2% pe an în deceniul 2010-2020, Estonia de 3,43% față de 1,8% în perioada citată, SUA de 3,35% raportat la aceiași perioadă. Această trecere la o economie pregătită de război întărește ponderea statului în economie prin redirecționarea resurselor direct către baza industrială de apărare.

Problema României

România alocă în 2024 doar 2,25% dar nu aceasta este principala ei problemă în contextul acutizării temerii de război. Problema României constă în vulnerabilitățile ei structurale care ne dau dreptul să afirmăm direct, dar și cu teamă că: România nu este pregătită pentru înfruntarea provocărilor generate de declanșarea unui conflict, fie el militar clasic sau hibrid în sensul celor arătate mai sus.

O necesară și rapidă pregătire presupune conceperea și adoptarea unui set de măsuri și politici economice care să anihileze sau măcar să reducă următoarele vulnerabilității de natură instituțională și economică :

1. Vulnerabilități ale dependenței economice

Una dintre primele consecințe ale agravării stării de beligeranță este cea a îngreunării sau chiar a blocării parțiale sau temporare a funcționării lanțurilor valorice și de aprovizionare.

Pentru România o astfel de situație dezvăluie o vulnerabilitate extrem de importantă, aceea a dependenței, în unele cazuri extrem de periculoasă, de funcționarea lanțurilor valorice și de aprovizionare. Astfel, o deficiență de timp sau volum a funcționării aprovizionării ar declanșa o penurie alimentară de proporții, având în vedere că importam peste 70% din alimentele de bază (carne de porc, lapte și produse lactate, ulei, zahăr, cartofi). O situație la fel de gravă s-ar crea prin micșorarea sau chiar căderea importului de medicamente, reactive și echipamente medicale de folosință curentă. Dependența de import în acest caz se ridică la cca.80%.

Posibile deficiențe ale lanțurilor valorice ar fi la fel de periculoasă deoarece România are o dependență cu implicații directe asupra sectorului industrial. Sectorul industriei de componente și subansambluri auto depinde în proporție de peste 90% de comenzi venite de la industriile auto din Germania, Franța, Italia și Turcia, iar industria construcțiilor de automobile depinde în proporție de cca. 60% de importul de completare. Înzestrarea și pregătirea armatei pentru acțiuni militate depinde în proporție de peste 90% de importul de pulberi.

2. Vulnerabilități de capitalizare și investiții

Una dintre marile proleme ale economiei românești este nivelul sub mediocru de capitalizare, raportat nu doar la nevoile dezvoltării interne dar și la media europeană. Ultimii ani au raportat un trend ascendent al gradului de capitalizare dar încă insuficient.

Trecerea la ceea ce numim economie de război ar putea fi un obstacol în calea creșterii gradului de capitalizare al economiei pe ansamblu ei dar mult mai mult la nivelul mediului de afaceri privat românesc. Obligat să aloce procente din ce în ce mai importante din PIB pentru cheltuieli militare (în 2026 se preconizează cca.3%) statul va aplica o politică fiscală mai dură, ceea ce va face ca în loc gradul de capitalizare să crească, în fapt, să scadă. De remarcat ca economia de război crește gradul de capitalizare al mediului de afaceri autohton în Ungaria și Polonia deoarece  aceste două țări au dezvoltat o industrie proprie de armament care beneficiază de comenzile statului. La noi nu s-a dezvoltat sistemul offset ceea ce ne obligă să importam mai mult decât am fi putut produce local.

În eventualitatea în care dl. Trump ar deveni președintele SUA și ar pune în practică teza sa de diminuare a sprijinului SUA pentru NATO, România ar deveni vulnerabilă din punctul de vedere al atragerii investițiilor străine. Atractivitatea investițională a României pentru capitalul străin, în primul rând, nord american o reprezintă, conform tuturor analizelor occidentale de business, construcția în România a celei mai mari baze militate NATO/SUA din regiune. Această bază se califica drept o garanție uriașă de siguranță și sustenabilitate pentru o arie imensă de investiții. Dacă, o eventuală venire la Casa Albă a domnului Trump ar diminua interesul SUA pentru baza de la Marea Neagră, atunci, evident, și interesul investitorilor străini s-ar diminua, cu dezavantaje mari pentru România.

3. Vulnerabilitatea negocierii

Cu cât se avansează pe calea susținerii necondiționate a Ucrainei, fapt relevat și la Summit-ul NATO de la Washington, implicarea din ce în ce mai ”costisitoare” a țărilor membre în această susținere este mai substanțială. România chiar a fost citată în acest sens de către președintele Biden. 

”Costul” acestei implicări masive trebuie însă bine și corect negociat pentru a avea siguranța că ”implicarea” nu devine un factor de descreștere economică și nu de creștere economică pentru țările membre. România are o vulnerabilitate de negociere nu doar printr-o tradițională lipsă de determinare și creativitate a politicii externe românești ci printr-o calitatea profesională slabă a celor care ne reprezintă în străinătate de la Parlamentul European până la Ambasade.

Să sperăm că prin următoarea declarație: ”România va fi recompensată rezonabil de NATO pentru că a donat un sistem Patriot Ucrainei”, domnul președinte Iohannis  a înțeles prin ”rezonabil”, respectarea și apărarea intereselor României.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News