Misterul Asteroidului "Minge de Golf", dezlegat. Anunțul Agenției Spațiale Române

Dr. Mirel Birlan, cercetător la Observatorul din Paris şi la Institutul Astronomic al Academiei Romane, face parte dintr-o echipă de oameni de ştiinţă care a obţinut imagini ale asteroidului Pallas, al treilea obiect ca mărime din centura de asteroizi, pentru a înţelege mai bine orbita sa extrem de înclinată. Echipa a descoperit că suprafaţa asteroidului este presărată cu atât de multe cratere, încât oamenii de ştiinţă l-au poreclit "minge de golf". Echipa de cercetare a ajuns la concluzia că aceste cratere sunt o consecinţă a unei perioade din istoria asteroidului marcată de coliziuni violente şi că aceasta ar putea fi explicaţia inclinaţiei neobişnuite a orbitei sale, care a surprins oamenii de ştiinţă câteva secole la rând.

Diametrul asteroidului Pallas este aproape a şaptea parte din diametrul Lunii

Timp de secole, astronomii au observat că asteroidul orbitează în jurul Soarelui de-a lungul unei orbite extrem de înclinate comparativ cu majoritatea obiectelor cereşti din centura de asteroizi. Această înclinaţie a rămas mult timp un mister.

Acum, o echipă europeană de cercetare, condusă de Dr. Pierre Vernazza de la Laboratoire d'Astrophyisque de Marseille din Franţa, din care face parte şi Dr. Mirel Birlan, a obţinut imagini ale lui Pallas folosind Telescopul VLT (Very Large Telescope) al organizaţiei European Southern Observatory (ESO) - un ansamblu de patru telescoape, fiecare dintre ele având o oglindă cu diametru de 8 metri, situat într-o zonă muntoasă din Chile.

Imaginile de rezoluţie înalta dezvăluie o suprafaţă cu multe cratere

În plus, echipa a reconstituit forma asteroidului în 3D, relevând un obiect împânzit de cratere atât la poli, cât şi în regiunile ecuatoriale. Cercetătorii au identificat 36 de cratere cu un diametru mai mare de 30 km, acoperind mai bine de 10% din suprafaţa asteroidului - dovada ca Pallas a cunoscut o perioadă turbulenţă de coliziuni de-a lungul istoriei sale, de două sau chiar trei ori mai intensă decât cea a asteroizilor mai mari precum Ceres şi Vesta. Suprafaţa cu multe cratere ar putea să explice şi de ce Pallas şi-a păstrat forma iniţială, de imediat după formare, în timp ce perioadă marcată de coliziuni ar putea fi explicaţia pentru orbita înclinată a asteroidului.

Imaginile asteroidului au evidenţiat, de asemenea, o pată strălucitoare pe suprafaţa asteroidului Pallas. Cea mai probabilă explicaţie pentru originea acestei descoperiri este aceea că pe suprafaţa asteroidului există un depozit important de sare, cu proprietăţi de reflexie mult diferite de alte regiuni ale suprafeţei. Cel mai probabil aceste saruri din regiunile strălucitoare sunt datorate unui amestec de apă şi compuşi din siliciu.

Familia de asteroizi Pallas

Cercetările realizate de echipa europeană au dus şi la descoperirea familiei de asteroizi Pallas, un grup de asteroizi de mici dimensiuni. Simulări ale ciocnirilor cu Pallas sugerează că această familie ar putea fi rezultatul unei coliziuni violente cu un obiect cu diametru între 20 şi 40 de km, de acum 1,7 miliarde de ani.

Asteroidul 3200 Phaeton, identificat drept sursă curentului de meteori Geminide, vizibil de pe Pământ în luna decembrie, face parte din familia Pallas şi ar putea să ne ofere indicii pentru înţelegerea originii corpului mama. Din acest motiv, observarea meteorilor şi colectarea meteoriţilor care provin din fragmentele asteroidului Phaeton ne pot da indicaţii preţioase despre formarea şi evoluţia asteroidului Pallas.

Rezultatele au fost publicate în Nature Astronomy. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News