Miturile SPIRITISMULUI: Ce se întâmplă de fapt într-o ședință de comunicare cu sufletele din lumea de dincolo
Spiritualismul a fascinat publicul încă din secolul al XIX-lea și a fost dezmințit cu furie de oamenii de știință.
Deși nu există nicio dovadă că putem comunica cu adevărat cu morții, fenomene precum tabla Ouija ne pot oferi cu adevărat o perspectivă fascinantă asupra propriei noastre psihologii și ne pot aduce aminte că ne putem păcăli prea ușor.
Fascinația noastră pentru lumea de dincolo nu este nimic nou. La mijlocul secolului al XIX-lea, mișcarea spiritualistă, în creștere, a început să experimenteze mesaje fantomatice transcrise prin întoarcerea mesei, un precursor al tablei moderne Ouija. La întoarcerea mesei, alfabetul era scris pe o masă, pe care toți participanții își puneau mâinile.
De nicăieri aveau să apară în curând șoapte aparent eterice, în timp ce masa se înclina spre literele imprimate. Astfel de demonstrații de spiritism i-au convins pe mulți reprezentați ai înaltei societăți că în spatele mesajelor bântuitoare se află o nouă forță, poate una mistică.
Explicația evenimentului „supranatural”
Cu toate acestea, nu toată lumea s-a convins atât de ușor: Michael Faraday, proeminentul om de știință britanic, a fost incredibil de îndoielnic cu privire la afirmațiile spiritualiștilor.
Pentru a testa fenomenul, s-a folosit de eliminarea variabilelor de explicații alternative. Folosind lemn și cauciuc pentru a crește rezistența la mișcare, el nu a observat niciun efect asupra mișcării mesei.
Eforturile sale au arătat că nu era în joc nicio forță specială, iar investigațiile sale continue l-au dus la concluzia că situația e departe de a fi un eveniment supranatural bizar, iar răsturnarea mesei nu ar fi fost nimic altceva decât „o acțiune musculară cvasi-involuntară”.
Experimentele atente ale lui Faraday au dezvăluit că nu există nicio forță misterioasă în joc, naturală sau supranaturală – doar o înclinație a bărbaților și femeilor de a se amăgi pe ei înșiși.
Capacitatea noastră de a ne păcăli este de neegalat, iar efectul ideomotor este doar un mod persistent în care propria noastră psihologie curioasă ne poate împinge spre concluzii eronate.
Acesta servește drept reamintire a faptului că, oricât de convingătoare ar fi o anecdotă, toate afirmațiile trebuie evaluate științific pentru a exclude capacitatea noastră înnăscută de a ne amăgi chiar și pe noi înșine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
