O dată cu moartea Reginei Elisabeta a II-a, mai multe state, parte din Commonwealth, au făcut pași timizi către un viitor republican. Istoricul Filip Iorga explică fenomenul care a dus la acest trend, precum și ceea ce ar trebui să facă Charles pentru a inversa curentul.
Până acum, știm că cel mai categoric a fost premierul din Antigua și Barbuda, care a declarat că va cere un referendum pentru ca țara să devină republică în termen de trei ani, după moartea Reginei Elisabeta a II-a.
În plus, premierul din Noua Zeelandă a declarat că ţara sa va deveni republică în timpul vieţii sale, iar Australia intenționează să nu mai emită bancnote cu portretul prințului Charles.
„Regina Elisabeta a II-a, prin lungimea domniei ei și prin consistența personalității ei, a fost un liant, atât în interiorul Marii Britanii, cât și în interiorul Commonwealth-ului. E clar că acum vor apărea astfel de încercări de schimbare, de altfel, dacă ne uităm cum a mers istoria Europei și a lumii, în ultimele 200 de ani, dar în special în ultima sută de ani, vedem că e un proces evident de scădere a numărului de monarhii.
Personalitatea Reginei Elisabeta a II-a doar a amânat și a descurajat aceste acțiuni, dar ele au existat. Ne amintim că a existat un referendum chiar în interiorul Marii Britanii, în Scoția, pentru independență. Chiar dacă nu a avut succes, în Scoția există, în continuare, o mișcare independentistă foarte puternică. În plus, o dată cu moartea Reginei, nu știm dacă scoțienii ar renunța la monarh. Ideea lor, la referendumul trecut, era să existe totuși o uniune, întrucât se vorbea despre Regina Elisabeta ca fiind inclusiv regina Scoției, chiar dacă țara ar fi fost independentă. În cazul lui Charles nu știm ce s-ar întâmpla.
A fost un referendum și în Australia, nici acolo nu a avut succes, îmi amintesc că diverse vedete australiene s-au raliat atunci celor două tabere. Dar probabil vor exista în continuare astfel de inițiative”, a declarat Filip Iorga, pentru redacția DC News.
„Charles este rege constituțional, ceea ce înseamnă că nu poate face, de fapt, mare lucru. Poate să încerce să fie un demn continuator al mamei lui, poate să încerce să fie un rege constituțional bun, să nu-și încalce atribuțiile, să nu facă niciun fel de comentariu care nu-și are locul, poate să continue această atitudine ne apropiere de supuși, de cetățeni, pentru că lumea nostră este din ce în ce mai egalitară și se așteaptă chiar și de la regi și regine să fie foarte apropiați de popor. Ați văzut deja că, în fața Palatului Buckingham, Charles a dat mâna cu oamenii, s-a îmbrățișat cu ei, chiar a fost sărutat de o doamnă din public... e o diferență importantă față de mama lui. Regina Elisabeta nu se pupa cu nimeni în fața Palatului Buckingham.
Eu ce aș face ar fi să călătoresc, aș merge în Canada, în Australia, în Noua Zeelandă, precum și în celelalte locuri. Aș încerca să fiu cât mai apropiat și cât mai prietenos, rămânând în limitele funcțiunii unui monarh constituțional și aș încerca să le prezint oamenilor din acele regiuni avantajele apartenenței la Commonwealth. În fond, sunt destule avantaje... gândiți-vă ce înseamnă să aveți un pașaport britanic, gândiți-vă totuși că e onorant pentru un australian, pentru un canadian, pentru un neo zeelandez să fie și supus al monarhului Marii Britanii. E o mare familie acolo și sunt tradiții seculare la care cred eu că multora le va fi greu să renunțe”, a continuat istoricul Filip Iorga.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu