Nu am pretenția că grupul meu de prieteni virtuali reprezintă un eșantion reprezentativ, nici nu vreau să demonstrez ceva. Am încercat pur și simplu să privesc evenimentul/ tragedia/știrea/spectacolul prin fereastra oferită de Facebook. Majoritatea celor care nu au legătură cu presa au deplâns pierderea regizorului Sergiu Nicolaescu, ori și-au amintit cum au văzut ei Mihai Viteazul sau Dacii. Politicienii au dat mesaje politice, cum ar fi :” Astazi am primit vestea trista ca maestrul Sergiu Nicolaescu a plecat dintre noi. Dumnezeu sa-l ierte pe unul dintre cei mai iubiti romani!”. Cei din presă au avut păreri împărțite. Iată-le:
Sergiu Silviu, recomandă un text al lui Ioan Stanomir
Elogiul mareşalului Antonescu era în perfect acord cu ideologia autarhică şi naţionalistă dominantă la mijlocul anilor 1990. Dincolo de nostalgie, dincolo de atractivitatea câtorva dintre creaţiile sale, posteritatea lui Sergiu Nicolaescu se cere plasată sub semnul totalitarismului ceauşist şi al instrumentelor sale de propagandă.
Cătălin Sturza
Printr-un paradox al gusturilor populare – dar şi al marketingului –, filmele sale recente, oricât de slabe, reuşeau să aducă mai mulţi spectatori în săli decât filmele infinit mai bine construite ale concurenţilor săi tineri. E un fapt firesc, dacă ne raportăm strict la publicul măsurat în cifre, deoarece numele lui Sergiu Nicolaescu e un brand puternic, iar brandul e cel care atrage consumatorii.
Acum tre' sa ne uitam 24/24 la filmele lui Nicolaescu...Profit de ocazie sa-i doresc lui Marian Nistor viata lunga!!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News