Modelul Dan Diaconescu, reforma Pivniceru, verdictul Năstase

Am vorbit câteva minute cu doamna Mona Pivniceru,  pe holul unei televiziuni de știri. Începuse campania prezidențială din 2009, iar certurile sale cu Traian Băsescu o făceau populară printre susținătorii lui Geoană. Personal, nu cred că disputa i-a luat din voturi lui Băsescu. Dimpotrivă: opinia publică are o părere proastă despreJustiție, iar președintele  rezona atunci cu o parte a electoratului. Chestiunea independenței judecătorilor și procurorilor nu se punea  cu atâta fermitate ca în prezent, când oamenii au simțit pe propria piele ce înseamnă un Parchet și o Curte numite politic.

Dacă e să vorbim de independența magistraților, i-am repetat doamnei Pivniceru ceea ce spusesem și în studiou, de ce să nu reintroducem un sistem care a funcționat până în 1947, și care e utilizat de la Viena la Tokyo? Curtea cu juri! În cazurile grave, cu mare impact social, judecătorul administrează procesul și stabilește sentința, dar verdictul, vinovat sau nevinovat, îl dau jurații. Iar procurorul general să fie ales prin vot, de români. Dacă nu are rezultate, va fi schimbat tot de electorat.

Desigur, am recunoscut că nu am pregătire juridică și cunosc aceste modele doar din filme sau din literatură. De exemplu, Delavrancea pleda la Curtea cu juri. Doamna Pivniceru mi-a dat câteva explicații extrem de tehnice, pe care le-am uitat imediat, dar concluzia era clară: mai ușor schimbi legea gravitației decât sistemul juridic.

Probabil e o misiune dificilă, dar și nemulțumirea publicului a crescut la cote uriașe. Oamenii  nu înțeleg acest sistem,  se tem de chichițele avocățești și nu au sentimentul că li se face dreptate. Mai mult, li se pare că singurii care nu răspund în niciun fel pentru lipsa de performanță sunt oamenii din Justiție.

Cazul Năstase, de pildă. Timp de șase ani, procurorii au chemat sute de martori, au cărat dosare cu roaba, au cheltuit resurse însemnate, ca să obțină...achitarea. La fel în cazul Patriciu ( unde mai e recursul). Oamenii obișnuiți, care nu au bani de autobuz, darmite de avocat, sunt târâți la audieri doar pentru că au votat. Iar criminalul din Balotești, lăsat în libertate, a mai făcut două crime, până a nimerit o japoneză, ca să se miște procurorii, la presiunea străinătății. Care străinătate îi apreciază pe șefii procurorilor mai mult decât legea care spune că mandatul a expirat...

Pe acest fond, avem frustrarea socială generată de referendum, care e uriașă. PDL a încercat să atenueze șocul, propunând prin Vasile Blaga depolitizarea CCR, pe măsura pensionării judecătorilor. PNL, prin Alina Gorghiu, avansează o modificare ceva mai consistentă, prin trecerea CCR în structura ICCJ.

Cred că ar fi o schimbare importantă, dar are un caracter tehnic, pe care nu îl înțeleg prea mulți alegători. Măsurile radicale nu par a fi ajuns pe agenda USL, ceea ce lasă cale liberă PP-DD, partid care, prin specific, poate promite orice.

Dan Diaconescu procedează în politică la fel ca în televiziune. Succesul OTV a fost obținut prin invitarea unor personaje și alegerea unor teme pe care posturile ”mainstream” le evitau, din principiu. Când au observat că OTV face audiență, Antena, ProTV și alte televiziuni de divertisment, i-au luat invitații și subiectele lui Diaconescu, restabilind ierarhia. Ce te faci că alegerile sunt din patru în patru ani, nu seară de seară, ca tocșoul?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News