EXCLUSIV  Modernism, avangardă, interpretări în cheie contemporană ale lui Shakespeare, Terapia destinului, dar şi povestiri de viaţă

“Misterul maşinuţelor chinezeşti”

Ieri, a fost lansat cel mai nou volum de povestiri semnat de Florin Irimia, Misterul maşinuţelor chinezeşti, apărut în colecţia Ego. Proză a Editurii Polirom, disponibil în curând şi în ediţie digitală.

Misterul maşinuţelor chinezeşti este o colecţie de patruzeci de povestiri interconectate şi tot atâtea episoade din viaţa unui (viitor) scriitor, nu neapărat cel care şi-a pus numele pe copertă, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri care se pot citi asemenea unor capitole de roman şi în care memoria şi ficţiunea, nostalgia şi suferinţa se completează reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur şi simplu ciudate.

„Torturat, ca noi toţi, de un irepresibil sindrom Peter Pan, Florin Irimia porneşte, în Misterul maşinuţelor chinezeşti, în căutarea propriilor «à côté de chez…». Adică îşi retrăieşte, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutând viaţa imediată a copilului într-o introspecţie de multe ori dureroasă.

Căci nu atât mulţimea de întâmplări comice şi de «faze», cum ar spune Ovidiu Verdeş, pe care autorul şi le aminteşte, povestindu-le cu un talent şi o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărţii, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porţelan, a punctelor freudiene de calcifiere din propria biografie, atâta vreme refulate, prin care autorul îşi citeşte, ca-n liniile din palmă, viaţa actuală. Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuşi. În acest proces, ficţionalizarea, mergând până la construirea amintirilor-paravan şi la modelarea întâmplărilor în sens estetic, este uneori evidentă şi necesară: un coşmar străvechi, cu mama care-şi decapitează fiul, e retrăit în realitate odată cu moartea tragică a acesteia. O întâmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărţii, cel care schimbă măşti şi femei ca un prestidigitator. Ei sunt cu adevărat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divorţului părinţilor (mai curând pusă-n scenă decât cu adevărat rememorată) e adevărata miză, de o tristeţe de multe ori insuportabilă, a cărţii sale.

Dincolo de toate acestea, povestirile din volum respiră o ingenuitate, o naturaleţe, o lipsă de fasoane literare care mie mi-au amintit de cărţile lui Cezar Paul-Bădescu şi mi-au plăcut mult. Sper să placă şi cititorilor”, scrie Mircea Cărtărescu.

Florin Irimia (n. 1976, Iaşi), lector doctor la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Semnează cronici literare începând cu anul 2001 în calitate de colaborator al revistelor Observator cultural, Noua literatură, Dilemateca, România literară, Timpul şi Suplimentul de cultură. În 2009 debutează ca prozator în revista Noua literatură (sub pseudonimul Eduard Tăutu), iar în 2011 publică romanul de debut, Defekt, la Editura Brumar. Este prezent în antologia Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (editor Igor Ursenco), apărută la Editura Herg Benet. A mai publicat proză scurtă în revistele Familia, Timpul, Zona literară, precum şi în Ziarul de Iaşi. La Editura Polirom i-au mai apărut romanele O fereastră întunecată (2012) şi Cîteva lucruri despre tine (2014).

Ediţie aniversară: „Cinci feţe ale modernităţii”, de Matei Călinescu, la Polirom

„Un studiu erudit, lucid, inteligent şi original, acoperind ca spaţiu cea mai mare parte a Europei şi mergând în timp de la introducerea cuvântului modernus înlatina medievală pînă la postmodernismul de azi.” (Notes and Queries)

Începînd cu această săptămînă, în librăriile din întreaga ţară, va fi disponibilă ediţia aniversară a volumului Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, semnat de profesorul Matei Călinescu. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la apariţia primei versiuni a acestei cărţi de referinţă, iar Editura Polirom o readuce în atenţia filologilor şi a publicului interesat, în versiune cartonată, traducere de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu.

„Termenul şi conceptul de modernitate au o istorie foarte lungă şi complicată. În ciuda numeroaselor ei lacune, sper ca schiţa istorică din primele câteva zeci de pagini să fie suficient de validă ca ipoteză de lucru. Rolul acestei ipoteze este acela de a-l pregăti pe cititor să urmărească argumentul principal al cărţii, şi anume că modernitatea estetică trebuie înţeleasă ca un concept de criză aflat într-o triplă opoziţie dialectică: faţă de tradiţie, faţă de modernitatea civilizaţiei burgheze (cu idealurile ei de raţionalitate, utilitate, progres) şi, în sfârşit, faţă de ea însăşi, în măsura în care se percepe pe sine drept o nouă tradiţie sau formă de autoritate”, scria autorul. 

Matei Călinescu (1934-2009) a fost profesor emerit de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, Statele Unite. Pînă la plecarea din România, în 1973, a publicat mai multe volume de critică literară (Titanul şi geniul în poezia lui Eminescu, 1964; Aspecte literare, 1965; Eseuri critice, 1967; Eseuri despre literatura modernă, 1970; Clasicismul european, 1971; Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă, 1972; Fragmentarium, 1973), poezie (Semn, 1968; Versuri, 1970; Umbre de apă, 1972) şi un scurt roman (Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter, 1969), pentru care a primit Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor. În Statele Unite a publicat Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch (1977), Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism (ediţie revăzută şi adăugită, 1987), Exploring Postmodernism (coeditor, 1988), Rereading (1993). Dintre cărţile publicate în română după 1989 menţionăm Amintiri în dialog (împreună cu Ion Vianu; 1994), Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii (2002; Marele Premiu al ASPRO), Mateiu I. Caragiale: recitiri (2003), Portretul lui M (2003), Tu: elegii şi invenţii (2004), Un fel de jurnal (1973-1981) (2005).

“Scorpia”

Lansat recent, romanul Scorpia de Anne Tyler, este bestseller Sunday Times şi New York Times, distins cu Premiul Romanul anului 2016 de publicatia World Magazine.

Al treilea volum al Proiectului Hogarth Shakespeare, Scorpia este interpretarea în cheie contemporană a Îmblânzirii scorpiei de William Shakespeare.

„Scorpia e o comedie de moravuri cu o adevărată cascadă de întâmplari, care aminteşte în aceeaşi măsură de Jane Austen şi de Shakespeare. E limpede că Anne Tyler a scris acest roman strălucit cu o enormă plăcere, aceeaşi plăcere pe care o vor simţi şi cititorii la lectură. Un cocktail spumos de comedie romantică, nu atât dulce, cât foarte acid, despre găsirea unui partener care să te iubească pentru firea ta îndărătnică şi hipersensibilă – fără să fie nevoie de nici o îmblânzire”. (NPR.org)

Kate Battista este fiica modernă şi independentă a unui om de ştiinţă pentru care cercetarea de laborator vine pe primul plan, înaintea vieţii de familie. Kate a trebuit să renunţe la studii pentru a prelua treburile casei dupa moartea mamei sale, inclusiv creşterea şi educarea lui Bunny, o adolescentă superficială care o şicanează mereu pe sora ei mai mare. În plus, Kate lucrează la o gradiniţă şi nu e nici pe departe mulţumită de locul ei în lume. Curând intră în scenă Piotr, sclipitorul asistent al doctorului Battista, care e pe punctul de a fi deportat, şi Kate se trezeşte că ajunge un simplu pion în planul celor doi de a împiedica plecarea tânărului. Cum va putea Piotr s-o îmblânzească pe furioasa Kate? Răspunsul e tot atât de original şi amuzant precum însuşi personajul feminin.

„Acest roman, atât de precis şi actual, este asemenea feţelor de la ceasurile digitale care ne spun, în acelaşi timp, cine suntem şi de unde venim. Scorpia oglindeşte, cu multă naturaleţe, clipa fugară, şi e o carte plină de viaţă, de umor, dar şi de profunzime”, scrie critical de la New York Times Book Review.

Seria Hogarth Shakespeare propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către unii dintre cei mai bine cotaţi scriitori actuali, care le reimaginează pentru secolul XXI. Proiectul a fost demarat în 2015 în Marea Britanie, la 400 de ani de la moartea marelui Will, şi preluat deja de edituri din peste 28 de ţări. În România, Proiectul Hogarth Shakespeare apare la Editura Humanitas Fiction sub coordonarea Denisei Comanescu, cu sustinerea British Council Romania.

Până acum, în limba română au apărut trei titluri din această serie: O paranteză în timp de Jeanette Winterson (Poveste de iarnă reimaginată), Shylock este numele meu de Howard Jacobson (reinterpretarea tematică a piesei Neguţătorul din Veneţia) şi Scorpia de Anne Tyler (o trimitere sugestivă la Îmblânzirea scorpiei). Urmează noi romane de Margaret Atwood (tema Furtuna), Tracy Chevalier (tema Othello), Edward St Aubyn (tema Regele Lear), Jo Nesbø (tema Macbeth) şi Gillian Flynn (tema Hamlet).

Anne Tyler s-a născut la Minneapolis, Minnesota, pe 25 octombrie 1941 şi a început să scrie scurte povestiri încă de la vârsta de şapte ani. Şi-a făcut studiile la Duke University, unde a câştigat de două ori Anne Flexner Award pentru creative writing, şi apoi la Columbia University, specializându-se în literatura rusă. A debutat în 1964 cu romanul If Morning Ever Comes, care o impune drept una dintre cele mai originale noi voci ale literaturii americane, urmat, în 1965, de The Tin Can Tree. În 1967, autoarea se hotărăşte să se dedice în exclusivitate scrisului, iar în următorii ani văd lumina tiparului romanele A Slipping-Down Life (1970), The Clock Winder (1972), Celestial Navigation (1974), Searching for Caleb (1975), Earthly Possessions (1977). Urmează Morgan’s Passing (1980), Dinner at the Homesick Restaurant (1982), nominalizat la PEN/Faulkner Award for Fiction, The Accidental Tourist (1985), care a câştigat National Book Critics Circle Award în 1986, Breathing Lessons (1988), pentru care primeşte Pulitzer Prize, Saint Maybe (1991), Tumble Tower (1993), Ladder of Years (1996), A Patchwork Planet (1998), Back When We Were Grownups (2001), Căsătorie de amatori (The Amateur Marriage, 2003; Humanitas Fiction, 2007), Digging to America (2006), Noah’s Compass (2010), The Beginner’s Goodbye (2012). În 2015, i apare A Spool of Blue Thread, nominalizat pe lista scurtă la Baileys Women's Prize şi Man Booker Prize. În 2016, în cadrul Proiectului Hogarth Shakespeare, Anne Tyler publică romanul Scorpia (Vinegar Girl), devenit imediat bestseller Sunday Times.

“Terapia destinului”

de Vasile Andru

“Există şi cumul de soartă bună. Omul este în stare să adune nu doar greşeli, ci şi noroc (termen folcloric, parţial sinonim cu „har"). Oare ar putea fi controlat procesul acumulării de soartă bună? întrebam în Viaţă şi semn. În cartea de faţă adaugăm noi răspunsuri şi sugestii la îndreptarea vieţii. Cum să dizolvi negativitatea din soartă, acumulată în nelimitarea existenţei tale. Cum să restaurezi firea ta genuină. Spunem: Norocul are forma minţii. Dar mintea ce formă are? Ea are forma chipurilor pe care le evocăm. Operaţiunea cu chipuri ne menţine în mecanica gândirii. Numele divine, concentrarea, isihia – sunt forme bune, prin ele se face trecerea de la grosier la subtil, de la eroare la şansă. Recunoştinţa este o formă care te înrudeşte cu zeii. Dacă dai minţii forme bune, ritmic şi stăruitor, atragi circumstanţe favorabile ţie. Pe aceasta se sprijină ştiinţa bunei sorţi.

Cartea de faţă are un aspect practic, ea propune o lucrare cu sine. Am împarţit-o în trei părţi: Iniţierea, Asceza, Realizarea. Sunt chiar etapele lucrului cu sine. Lucrul începe prin scoaterea minţii din mecanica ei zilnică, extinzând spontan puterea sa. Asceza, în greceşte, înseamnă practică. Noi traducem prin «practica bunei sorţi». Realizarea survine fie după o zi, fie după o viaţă. Cartea aceasta nu-i un manual. Ea jalonează doar drumul. Este multă oralitate: însemnări de practică. Multe din capitolele cărţii au rezultat din practică, în timpul îndrumării Grupului de Optimizare umană. De mai bine de zece ani, funcţionează un astfel de grup şi sute de persoane au frecventat, asiduu sau episodic, programul său în Bucureşti, prin întâlniri periodice, prin stagii şi microstagii. Primele dezbateri despre destin şi optimizare le-am susţinut la Sibiu, din 1985. Au urmat la Cluj, Timişoara, Iaşi. Din 1990, ele au coerenţă şi regularitate”, explică Vasile Andru, autorul volumului.

Vasile Andru s-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrineşti, în nordul Bucovinei. Studii universitare la Iaşi, absolvite în 1965. Şapte ani este lector universitar. Părăseşte catedra şi se consacră scrisului şi practicii sapienţiale. În 1975 devine membru al Uniunii Scriitorilor şi se stabileşte în Bucureşti. Din 1980 este redactor principal la revista Viaţa Românească. În 1990 este ales şeful secţiei de proză a Asociaţiei scriitorilor Bucureşti.

Face stagii de documentare antropologică la Roma (1989) şi la Paris (1990, 1991). Călătorii de studii în India, cu bursa Sivananda (1992, 1996). Centrul Sivananda din Trivandrum-India i-a conferit titlul de master în filosofia Vedanta. Participa la simpozioane internaţionale de istoria religiilor şi de psihologie.

În 1990 întemeiază Centrul de Practică Isihastă din Bucuresti. Face trei călătorii la Muntele Athos. O efemeră rezidenţă în Noua Zeelanda (1999, 2000), unde elaborează volumul Revelaţia Polineziei. Participări culturale la New York (2006, 2007) şi Tokyo (2010). Între 2001 şi 2011 face parte din Juriul internaţional Balkanika pentru promovarea culturii est-europene.

A publicat 30 de cărţi. Volume literare (selectiv): Iutlanda posibilă (1970), Mirele (1975), Arheologia dorinţelor (1977), Noaptea împăratului (1979), Turnul (1985), Muntele Calvarului (1991), Păsările cerului (1999), Cel mai îndepărtat paradis (2001), Grădinile ascunse (2006).

Carti pe tema optimizării umane şi "jurnale" sapienţiale: Viaţă şi semn (1989), India văzută şi nevăzută (1993), Mistici din Carpaţi (1998), Psihoterapie isihastă (2000), Isihasmul sau meşteşugul liniştirii (2002), Întâlniri cu maeştri şi vizionari (2001), Exorcismele (2004), Surâd deci exist (2010), Istorie şi taină la Sfântul Munte Athos (2014).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News