În anii '90, să-ți duci copilul la dentist nu era un obicei atât de frecvent. Țin minte că pe la 10 ani m-a dus mama la policlinica stomatologică din Buzău și era un loc atât de neprietenos încât nu am mai ajuns la vreun dentist decât pe la 25 de ani pentru un detartraj.
La 25 de ani, un doctor mi-a spus că aș avea nevoie de aparat dentar. Am refuzat de teamă. Ulterior, patru ani mai târziu, alt doctor mi-a spus că am nevoie de aparat dentar pentru că am un dinte permanent, înțepenit undeva prin cavitatea bucală, și trebuie cumva găsită o soluție fie de a-l aduce pe arcadă, fie de a-l îndepărta și a pune implant. La 29 de ani, încă aveam un canin de lapte care, din cauză că era foarte prost susținut pe arcadă, era cariat și măcinat. Dar toate acestea nu se puteau face fără purtarea unui aparat dentar. Tratamentul părea horror: ”înainte de orice, trebuie să scoatem toate măselele de minte!” Ok… am plecat cu gândul că pare prea complicat și dureros: ”lăsați că vă sun eu când decid”. N-am mai revenit, dar povestind cuiva toate aceste lucruri, mi-a arătat cum îi arată dantura după ce a purtat aparat dentar. Era perfectă.
Rezultatul care m-a făcut să iau decizia punerii aparatului dentar:
Deși părea mult prea greu de obținut la dinții mei (cel puțin așa credeam).
Și uite așa, cu puterea exemplului, și după ce am mai fost la două clinici, am ajuns la PerfectDent la dr. Denisa Zaharia (București). Mi-a spus același plan de tratament precum cel prezentat de medicii anteriori, dar am ales să rămân aici pentru că văzusem rezultatul de mai sus. Și pentru că mi-a dat puțin mai multă încredere.
Dinții mei înainte de aparat dentar:
După scoaterea celor patru măsele de minte, în două ședinte, la distanță de 14 zile, a venit rândul aparatului dentar. Am vrut să renunț la tratament după ce am citit pe Internet cât de groaznic este să porți aparat dentar. Aventura a început la finalul lunii septembrie 2019 când dr. Denisa Zaharia mi-a pus aparat ortodontic fix cu bracket-uri metalice (2400 lei) pe o arcadă, iar următoarea lună, pe cealaltă arcadă.
Montarea aparatului nu doare deloc. Dar după ce ajungi acasă și vrei să mănânci, te lovești de o problemă: nu prea poți. Primele zile este cam greu cu mâncatul. Opțiunile tale se vor rezuma la piure (de cartofi, morcov), supe-cremă, smoothie, orice aliment moale. Surpriza este că în maximum patru zile, lucrurile revin la normal și poți mânca orice, desigur… cu atenție! Scapi de dureri, dinții nu mai sunt sensibili, dar asta nu înseamnă că poți mânca popcorn! Nu de alta, dar te poți trezi cu câte un bracket picat și parcă nu e prea plăcut să faci vizite dese la dentist să ți-l pună la loc. Mie mi-a picat de vreo două ori, același bracket, pentru că am bruxism (obicei cunoscut sub numele de scrâșnit din dinți). Soluția a fost montarea unor înălțătoare. Partea bună este că bruxismul se ameliorează odată cu purtarea aparatului care, la rândul său, corectează și mușcătura. Și pentru că, în unele cazuri, bruxismul nu se vindecă, pacienții poartă gutiere pe timpul nopții pentru a nu ”măcina” în timp dinții.
După ce ți-ai pus aparat dentar, trebuie să mergi, în fiecare lună, la control (180 lei). Este momentul când se verifică evoluția tratamentului, când se schimbă vreo sârmă etc.
Cum arătau dinții după vreo șapte luni de purtat aparat dentar:
În cazul meu, după aproape un an de purtat aparat dentar, a venit vremea să alegem: încercăm să aducem dintele permanent, cel înțepenit undeva prin cerul gurii, pe arcadă, sau facem implant? Din păcate, aducerea sa pe arcadă este riscantă pentru că poziția în care se afla nu avantaja alegerea acestei variante. Adică puteam încerca, dar șansele de reușită erau destul de mici, iar timpul purtării aparatului dentar creștea destul de mult (spre trei ani). Am decis, cu medicul, varianta implantului: mult mai rapidă și cu șanse mari de a obține un rezultat foarte bun.
A urmat o operație de îndepărtare a caninului care rămăsese blocat și nu mai ieșise pe arcadă atunci când ar fi trebuit, adică în copilărie. Sunt adulți care rămân cu caninul temporar chiar și până la 30 și ceva de ani (în cazul fericit în care au o igienă riguroasă). Eu am fost unul dintre aceste cazuri. Descoperirea caninului și apoi extragerea sa (în cazul în care nu poate fi adus pe arcadă cu aparatul dentar, lucru pe care îl decid medicii) pare o treabă foarte complicată care poate speria pacientul. Când te gândești la o astfel de procedură ți se pare ceva desprins dintr-un film de groază. Doar că nu este nici pe departe așa.
Chirurgul vede pe radiografii unde este localizat caninul și poate "tăia" cu o precizie fenomenală. Cea mai importantă aici este încrederea - încrederea în medicul tău. Dacă nu ai încredere în chirurgul pe care l-ai ales, atunci ar fi bine să mai cauți. După ce l-ai găsit, i-ai citit CV-ul și te-ai convins că ești pe mâini bune, stresul scade cu 80%. Evident, rămâne puțină frică, dar nu este totul chiar așa de negru.
Când ți se scoate caninul, singura parte dureroasă este când ți se face anestezia. Dar nu este de speriat pentru că durerea durează vreo 5 secunde, iar apoi nu mai simți nimic. Pe mine m-a ajutat Dr. Vlad Petrescu Seceleanu, specialist în implantologie, medic specialist în Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
A lucrat extrem de atent, timp de vreo 40 minute, astfel încât trauma să fie cât mai mică. Pe parcursul procedurii a făcut și pe psihologul pentru că, deși procedura nu era dureroasă, teama de dentist a pacientului există orice ai face. Vlad Petrescu a avut răbdare cu mine pentru a-mi face experiența cât mai ușoară, eu fiind genul de pacient pe care nu prea vrei să-l ai: panicat, care tremură când vede instrumentele stomatologice și care are 100 de întrebări prostești de genul: „O să mor? O să mai am dinți în gură după operație? etc”.
După 40 minute, procedura scoaterii caninului s-a încheiat. Caninul de lapte a rămas pe arcadă până când s-a putut face implantul dentar pentru că, din păcate, el nu stă acolo "lipit" pe vecie. Ideea este să mergeți la stomatolog înainte să apară probleme mari. Cred că nimeni vrea să ajungă la 45 de ani lovit de parodontoză, fără dinți în gură.
Și înainte să faceți proceduri care vi se par groaznice (deși nu sunt, dar când nu faci Medicina, totul pare groaznic), nu mai citiți informații pe Internet! Ascultați ce vă spune medicul dumneavoastră, dacă nu sunteți convinși de el, căutați un alt specialist, dar nu vă mai informați de pe Google! Cu un simplu search, afli despre niște riscuri mari care, de fapt, nu există.
Durerea postoperatorie este minimă și poate fi controlată prin medicamentele recomandate de medic. Nu trebuie să vă speriați pentru că inflamația va fi redusă! Este recomandată o dietă mai moale pentru câteva zile. Evitați mâncărurile crocante care pot irita zona. Și, cel mai important: păstrați o igienă corespunzătoare. Dacă vreți un chirurg în care să aveți încredere puteți să apelați la Dr. Vlad Petrescu Seceleanu. Îl găsiți la Perfectdent. Seceleanu este vicepreședintele Asociației Române de Implantologie Dentară și membru în cadrul "European Association for Cranio-Maxillo-Facial Surgery".
După tevatura cu scoaterea caninului despre care am scris mai mult pentru că mi s-a părut cea mai complicată și totuși s-a dovedit a fi destul de banală datorită chirurgului, a urmat implantul dentar. Și această procedură a fost foarte simplă. În zece minute, ai implant dentar. Revii peste 4-6 luni pentru control și etapa următoare: atașarea bontului protetic și coroana dentară. Nu este nimic dureros în povestea asta.
Aparatul dentar te transformă. Singurul meu regret este că nu l-am pus mai devreme. Dar nu a fost târziu nici la 29 de ani! Poți să-ți pui și la 60 de ani. Doar într-un an și jumătate mai târziu am obținut rezultatul pe care îl vedeți mai jos. Aparatul dentar este singura intervenție care, înainte de toate, îți asigură sănătate. Pe scurt, beneficiile unui aparat dentar sunt: reduce riscul apariției cariilor și a afecțiunilor gingivale, împiedică eroziunea dentară, îmbunătățește dicția, ajută la masticație, previne leziunile dentare și oprește obiceiurile dăunătoare precum mestecarea obiectelor de scris sau mușcarea buzelor (știți dumneavoastră - ticurile de care nu putem scăpa așa ușor). Nu mai zic de încrederea pe care ți-o oferă o dantură cât mai aproape de perfect.
Dinții înainte de aparat dentar:
Prețul unui aparat dentar, la prima vedere, poate să vă pară mult: 4800 lei pentru ambele arcade, plus încă vreo 2800 lei pentru consultațiile ulterioare. Dar știți cât costă tratamentul în cazul în care pe la 45 de ani veți suferi de parodontoză, acea boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților? Mii de euro, mai ales dacă alegi să-ți pui implanturi în locul dinților pierduți care, atunci când ai parodontoză, sunt destui la număr! Să nu mai vorbim de efectul psihologic al bolii care e mai mare decât orice cost.
Așa că, dacă vreți să vă bucurați de dantura dumneavoastră cât mai mult timp, încercați varianta unui aparat dentar. Sănătatea dinților, prin alegerea acestui plan de tratament, costă cât o săptămâna la Mamaia. Parcă merită să renunțați la o săptămâna la mare, nu?
Alegeți un medic în care să aveți încredere, după ce studiați recenzii pe Internet sau aveți opinii de la prieteni, și porniți la drum.
La final, vă las un interviu cu Denisa Zaharia, doctorul care mi-a transformat dantura într-un timp pe care îl consider record pentru un pacient de 30 de ani: un an și jumătate. Dacă mai aveți întrebări despre acest subiect, vă rog să mi le trimiteți pe adresa [email protected].
Dr. Denisa Zaharia: Ca urmare a dezvoltării tehnologiei, se pot aplica aparate dentare acum la orice vârstă. Sigur că depinde de anomalia pe care o tratăm și de modificările dorite, nu sunt toate posibile. Sunt frecvente cazurile în care aplicăm aparat dentar la adulții cu vârstă de 40-50 ani, chiar și 60 ani, când urmărim un tratament ortodontic limitat, o poziționare corectă a dinților pentru efectuarea ulterioară a unor fațete dentare, lucrări protetice complexe sau inserarea unor implanturi în poziție optimă.
Dr. Denisa Zaharia: Avem tendința să credem că dacă dizarmonia dento-alveolară este mai mare, cazul este mai grav, dar, în realitate, un rol important îl are și impactul psihologic al problemelor dentare asupra pacientului, cum percepe el anomalia pe care o are. Sunt anomalii care, din punctul de vedere al medicului, nu sunt grave, sunt ușor de tratat, dar pentru pacient sunt foarte importante.
Cazurile dificile sunt însă cele cu deviații mari de la o dezvoltate normală a maxilarelor, care nu se mai pot rezolva printr-un simplu aparat dentar și care necesită și un tratament chirurgical asociat tratamentului ortodontic.
Un astfel de caz este, spre exemplu, cel al unei paciente adulte, de 22 ani, cu un prognatism mandibular accentuat (dezvoltare în exces a mandibulei) care a necesitat, pe lângă purtarea aparatelor, și o intervenție chirurgicală. Durata totală a tratamentului a fost de 3 ani, însă a avut un impact major asupra psihicului pacientei, care dintotdeauna a suferit din cauza deformării faciale produse de anomalie
Dr. Denisa Zaharia: Tratamentul activ, de purtare a aparatului dentar, este urmat de o etapă pasivă, de stabilizare și menținere a rezultatului. Dinții au tendința de a recidiva, de a reveni la poziția inițială și, pentru a preveni acest lucru, se recomandă aplicarea unei contenții fixe pe spatele dinților și a unui dispozitiv mobil, detașabil, care se poartă pe durata nopții (gutieră sau aparat mobil).
Riscul de recidivă depinde de anomalia tratată, sunt anumite anomalii ereditare, care au un risc mai mare de recidivă (ocluzia adâncă), depinde de mișcările dentare efectuate. De exemplu, închiderea distemei (strungăreață) sau mișcarea de derotare dentară au risc mai mare de recidivă și depinde și de durata tratamentului.
Cu cât tratamentul ortodontic este mai scurt și deplasările dentare se fac mai rapid, cu atât și recidiva este mai mare. Ea se produce de obicei la intervale scurte după îndepărtarea aparatului, urmând apoi o stabilizare a rezultatului, însă pot apărea modificări și la ani după încheierea unui tratament ortodontic. Dinții, ca orice alt țesut din organism, migrează, se modifică și dacă nu dorim acest lucru, trebuie purtată contenția.
Dr. Denisa Zaharia: Din ce în ce mai mulți pacienți sunt interesați de estetică dentară și facială, iar alinierea dinților cu schimbarea poziției incisivilor modifică fizionomia pacienților. La pacienții cu dinții înclinați către interior, cu un profil drept sau înfundat în treimea inferioară a feței, aplicarea unui aparat dentar și modificarea înclinației incisivilor duc la o reașezare a părților moi, proemina ușor buza superioară, se estompează șanțurile labiale laterale, apare aspectul de întinerire.
Modificările cele mai importante faciale se produc însă atunci când asociem purtarea unui aparat dentar cu tratament chirurgical al maxilarelor și se modifică complet poziția oaselor, atunci pacietul pare cu totul o altă persoană.
Dr. Denisa Zaharia: După îndepărtarea aparatului fix, se recomandă aplicarea unui retainer (contenție fixă) pentru zona frontală și o gutieră detașabilă pe timpul nopții. Între dinții incisivi, acolo unde se aplică contenția fixă, nu se poate folosi ață dentară, dar ne ajută dușul bucal sau periuțele interdentare fine, iar, în rest, periajul obișnuit este însoțit de utilizarea aței dentare. Să nu uităm de controlul periodic și de igienizarea profesională la 6 luni.
Dr. Denisa Zaharia: Aparatul dentar se aplică în scopul corectării problemelor de aliniere dentară și de ocluzie (mușcătură) sau ale poziționării incorecte a maxilarelor care, netratate la timp, afectează dinții, gingiile și articulația temporo-mandibulară. Dinții aliniați și o mușcătură corectă, pe lângă beneficiile estetice, scad retenția de placă bacteriană și, implicit, scad riscul de apariție a cariilor și a problemelor gingivale, deci scad riscul de boală parodontală. Tratamentul ortodontic îmbunătățește funcția estetică, dar și pe cea masticatorie, de vorbire sau de respirație.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu