EXCLUSIV Moment de reculegere pentru Oltcit. Ce i s-a întâmplat lui Bulai cu mașina la o ploaie /video
În cadrul emisiunii "Nod în Papură" din data de 15 iunie, jurnalistul Val Vâlcu și sociologul Alfred Bulai au discutat despre dificultățile pe care le întâmpinau cu mașinile Oltcit în fața inundațiilor și a problemelor de infrastructură, rememorând întâmplări legate de aceste modele emblematice, construite în anii comunismului și utilizate pe scară largă în România.
Val Vâlcu a deschis discuția propunând un moment de reculegere pentru Oltcit, marca națională craioveană, amintind cum, în cazul unor ploi mai abundente, aceste mașini trebuiau lăsate la uscat din cauza problemelor de design.
Val Vâlcu: Întrucât au fost inundații, iar orașele s-au transformat în mici Veneții, propun să începem discuția de astăzi tăcând. Adică vom ține un moment de reculegere în amintirea mărcii naționale numărul 2, Oltcit.
Știe larga noastră audiență ce se întâmpla atunci când dădea o ploicică și apa era mai măricică decât o baltă. Toți cei care au avut Oltcit știu că te opreai și îl lăsai la uscat. Mă rog, erau ca blugii. Olcit-urile trebuiau lăsate la uscat dacă intra apa la delcou.
Alfred Bulai: Dar și La Dacia, înaintea Loganului, a fost modelul Dacia Nova - primul model cu chedere. La Dacia, îți intra în interior ușa și nu aveai probleme, dar le-au făcut pe model occidental. Normal că ploua când și când în ele și mai aveai câte o problemă - se deschideau ușile în mers.
Adică la o curbă, pe dreapta, ușa se deschidea. Am pățit eu, adică nu altcineva. Dar asta cu ploaia mare, am prins-o. Deci m-a făcut fleașcă - mașina a fost locul meu. Dar am avut și noroc cândva, în anii 2000. Prima mea mașină a fost Oltcit.
Val Vâlcu: Erau licențiate după un model de Citroën care folosea un motor proiectat de Porsche prin anii '50.
Alfred Bulai: Eu știu povestea. Mașinile Oltcit au avut defecte din fabricație. Adică, cu alte cuvinte, [n.r., modelul] de aia ni l-au vândut nouă. Carburatorul avea o problemă. Era la două nivele. Și problema era că el, în mod natural, consuma infinit mai mult decât era cazul. Așa a fost proiectat. Crede-mă că am schimbat trei carburatoare la Oltcit.
Erau ieftine pe vremea aia. Mă duceam în Pantelimon. Era unul care era expert la ieșirea din comuna Pantelimon. Era un service. La un moment dat consumam cu Oltcitul cam 17 litri iarna. Era tractor, știi? În condițiile în care el era un bondar, adică n-avea cine știe ce greutate. Dar mi-a plăcut cel mai mult mașina aia. Pe cuvântul meu.
Val Vâlcu: Știi că poate am mai spus, am fost în RDG chiar înainte de ora închiderii comunismului german. [N.r., Aceste mașini] Le dăduseră lotului olimpic. Bine, ei erau buni la loturi de genul haltere femei, aruncătoare de suliță. Erau zdravene, probabil din cauza stimulării (nu știu cum să le zic, ca să nu folosesc cuvântul dopaj, că n-am dovezi). Le dăduseră drept premiu un Honecker Oltcit. Era mașina de lux, de cadou a Germaniei de Est.
Dar Oltcit-ul, așa cum era cu carburatorul, cu tot, era gândit pentru șoselele în care nu prea întâlnești șuvoaie de apă, așa că avea acest instrument, delocul. Delcoul era piesa asta orientată în jos, la baza motorului, cumva, și riscai să se oprească mașina dacă intra apă într-o formă sau alta.
De exemplu, era unul care uda gazonul la hotel, a vrut să-mi facă un serviciu și mi-a spălat și mașina, că era parcată în față. Și n-a mai plecat. Toată lumea zicea: Aoleu, ce facem? Zic eu: Stați liniștiți că în două ore (că era cald) se rezolvă. Se usucă și va porni la sfert de cheie, ceea ce s-a și întâmplat. Dar pe la pasajele din București, probabil și în alte orașe, unde au pasaje... Se aduna apa la orice ploaie, logic.
Alfred Bulai: Mă rog, acuma, pasajele la noi sunt (...). Dintotdeauna au avut acestă problemă, pentru că pasajele nu au fost gândite bine. Asta s-a întâmplat și în comunism.
Val Vâlcu: În comunism, că atunci am avut Oltcit.
Alfred Bulai: Și la Logan am pățit să merg prin baltă: am prins o baltă, am crezut că este mai mică, dar a pornit după două minute. Fiind încinsă mașina, s-a evaporat imediat apa. Ceea ce era frumos la acele mașini era că plecam primul de la semafor. Putea să fie BMW lângă, ce vrei tu. Oltcitul a fost mașina pe care am iubit-o. Avea o putere extraordinară. Schimbam cu degetul mic vitezele. Nu exagerez. Cu degetul mic, dacă dădeam în schimbătorul de viteze, mergea perfect.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Cum poate suna anunțul decesului în cazul celor patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis de Val Vâlcu
