Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula a fost mutată în noua biserică, din cadrul așezământului monahal. Noul locaș de cult a fost binecuvântat de mitropolitul Andrei al Clujului, pentru a se putea sluji sfintele slujbe până la terminarea lucrărilor de finisaj interior și exterior.
Chiar dacă a fost o zi de marți lucrătoare, peste 200 de pelerini au venit la Mănăstirea Nicula, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din spațiul românesc, străveche vatră de cultură și credință, pentru a participa la un moment istoric.
Mitropolitul Andrei al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, împreună cu un impresionant sobor de preoți, a binecuvântat noua biserică a străvechiului așezământ monahal, cu scopul de a se putea începe oficierea Sfintei Liturghii și în noul locaș de cult.
De asemenea, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost așezată în fața altarului, fiind divin înfrumusețată cu trandafiri în culorile drapelului național al României.
'Dacă nouă ni se pare greu să rezumăm tot ceea ce s-a înfăptuit pentru a ridica o asemenea ctitorie, mă voi folosi de versurile lui Tudor Arghezi, care sunt foarte sintetice, dar, în același timp, extrem de cuprinzătoare: Altarul ca să fie și pietrele să ție/ Cer inima și viața zidite-n temelie. Inima și viața celor care s-au ostenit aici, a părintelui exarh, a părintelui stareț, a calugărilor și a tuturor ctitorilor, care iubesc Mănăstirea Nicula și și-au adus contribuția pentru a se ctitori această biserică. Nu mai este mult până când va fi terminată. Se vede că generații întregi de oameni s-au rugat, urcând dealul de la Nicula. Tare mi-aș dori ca Dumnezeu să le împlinească rugăciunile pentru că multe necazuri și greutăți sunt. Și la Maica Domnului, mijlocitoare către Domnul Hristos, aleargă toți creștinii buni.'
'Vă citez și versurile din popor: Biserică străbună, locaş de închinare/În care s-au rugat în zi de sărbătoare/Bătrânii mei, părinţii şi toţi strămoşii-n şir/Ce odihnesc sub cruce în micul cimitir! Pe lespezile tale îngenuncheam și eu/Vorbind în rugăciune cu bunul Dumnezeu/Eram copil...și mama cea bună rugătoare/Mă învăța mătănii ce trebuie să fac la sfintele icoane...și își continuă autorul gândul, exprimându-și mare dragoste. Să dăm slavă Lui Dumnezeu' a punctat ÎPS Andrei Andreicuț, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
'Maica Domnului este izvor de viață, este povățuitoarea noastră, atât a calugarilor din mănăstire, cât și a tuturor celor ce calcă pragul casei Sale. Sfânta Fecioara Maria nu este numai obiectul unui cult de origine divină, ci este totodată și modelul suprem al vieții noastre în Hristos. Fiul Lui Dumnezeu s-a întrupat o singură dată din Fecioara Maria, în schimb El se dăruiește pe Sine necontenit drept hrană duhovnicească, credincioșilor primindu-L astfel în ei întreg pe Cel ce s-a născut în chip minunat din sânul feciorelnic: ,,Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne întru Mine și Eu intru el" (Ioan VI,56).' a menționat pentru DC News Calinic Stupinean, viețuitor al Sfintei Mănăstiri Ortodoxe a Maicii Domnului din Nicula, județul Cluj.
Anul 2001 a marcat istoric Mânăstirea Nicula prin intervenţia Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului, care rectitoreşte aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, a demarat construcţia de noi edificii: Biserică, Casă de creaţie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă.
S-a reuşit, până în prezent, edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură. Arc peste timp, astăzi, noua biserica a mânăstirii, aflată în stadii de finisare interioară și exterioară, a fost binecuvântată pentru a se putea sluji în aceasta.
'Mănăstirea Nicula este un ”Tabor" al Ardealului, un loc de rugăciune profundă la adresa Maicii Domnului. În anul 1699, timp de trei săptămâni, între lunile februarie și martie, măicuța sfântă a plâns pentru noi românii ardeleni, a plâns pentru credința noastră de a o păstra nestingherită și neînstrăinată. Însă, minunea s-a petrecut când Ardealul era ocupat de popoare străine, cu o credință străină față de credința noastră. Grupul de soldați austrieci dornici de a vedea cum arată o biserica ortodoxă au fost primii care au văzut faptul că din ochii Maicii Domnului curg lacrimi, lacrimi din drag pentru românii ardeleni.
Arc peste timp, până astăzi se simte această dragoste a Maicii Domnului pentru noi, pe dealul Niculei, unde de aproximativ patru secole lacrimile Fecioarei Maria nu încetează a curge, unde mii de iubitori a maicuței sfinte se adună an de an să se întâlnească cu Ea, cu Măicuța Sfânta-mama noastră, cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului.' a declarat Protos. Calinic Stupinean.
La începutul secolului al XIX–lea este amintită vindecarea unui băieţel de șase ani ai unui om pe nume Janoş Thoraczkai, care fusese lovit de un cal. Când toate strădaniile doctorilor s-au dovedit zadarnice, părinţii au rămas doar cu credinţa şi nădejdea în Maica Domnului. Copilul s-a tămăduit, iar părinţii au adus lacrimi de bucurie şi mulţumire. De asemenea, însuşi fiul contelui Sigismund Korniş a fost tămăduit prin milostivirea Maicii Domnului.
O vindecare s-a petrecut și cu soţia căpitanului Lorincz Barri, comandantul garnizoanei din Cluj, pe nume Cristina. Aceasta, după spusele doctorilor, urma ca la scurtă vreme să-şi piardă vederea. Cu credinţă că Maica Domnului o va ajuta, ea s-a rugat lipindu-şi ochii de sfânta Ei icoana şi astfel s-a vindecat.
O altă femeie, soţia căpitanului Garnizoanei din Gherla, a dobândit vindecarea fiului ei bolnav de epilepsie. Soţia unui alt căpitan pe nume Horn, aflat în cantonament la garnizoana din Cluj, avea tumori interne, încât nu putea să înghită nimic. Exista în cazul bolii ei un real pericol de moarte prin sufocare. Atunci s-a îndreptat cu lacrimi şi rugăciuni fierbinţi către Maica Domnului rugându-se, fie să-şi recapete sănătatea tămăduindu-se, fie să se bucure de o moarte uşoară şi lipsită de durere. A fost ascultată în prima rugăciune, tămăduindu-se de boala ei.
Un băieţel armean din Gherla, cu numele Cristofor, în vârstă de zece ani, era foarte bolnav de picioare, încât nu putea deloc să se sprijine pe ele şi să umble. Într-o noapte mama lui a visat că ar fi bine să ţină ajun nouă sâmbete pentru copilul ei, iar apoi să-l ducă la sfânta mănăstire Nicula. Aceasta l-a atins de sfânta icoană și băieţelul s-a vindecat imediat, ieşind pe picioarele lui din biserică şi întorcându-se pe jos acasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu