Monstrul din Loch Ness pare că nu este un mit. Cercetătorii au descoperit o dovată importantă

Sugestia a venit după ce cercetătorii au descoperit fosile de mici pleziozauri – reptile marine cu gât lung din epoca dinozaurilor – într-un sistem fluvial vechi de 100 de milioane de ani, care este acum Deșertul Sahara din Maroc, sugerând că ar fi putut trăi în apă dulce.

Pasionații de monștri din Loch Ness au crezut de mult timp că folclorul istoric scoțian ar putea fi o reptilă preistorică cu cap mic și gât lung, asemănător cu un plesiozaur.

Cu toate acestea, cinicii au susținut că plesiozaurii nu ar fi putut trăi în Loch Ness, deoarece aveau nevoie de un mediu cu apă sărată.

Acum, descoperirile universității, publicate în jurnalul Cretaceous Research, sugerează că plesiozaurii au fost adaptați pentru a tolera apa dulce, poate chiar și-au petrecut viața, ca delfinii de râu de astăzi.

Fosilele includ oase și dinți de la plesiozauri adulți, lungi de trei metri, dar și un os de braț de la un plesiozaur copil, lung de 1,5 metri.

Ei sugerează că aceste creaturi trăiau și se hrăneau în mod obișnuit în apă dulce, alături de broaște, crocodili, țestoase, pești și uriașul dinozaur acvatic Spinosaurus.

David Martill, coautor al lucrării, a spus: „Ceea ce mă uimește este că străvechiul râu marocan conține atât de multe specii carnivore care trăiau una lângă alta. Acesta nu era un loc unde să mergi pentru a înota.”

Dinții de pleziozaur par să prezinte o uzură puternică similară cu cea a Spinozaurului, sugerând că mâncau același pește blindat care trăia în râu, mai degrabă decât vizitatori ocazionali.

Dr. Longrich, autor corespondent al lucrării, a spus, potrivit Independent: 

„Nu știm cu adevărat de ce plesiozaurii sunt în apă dulce. Este puțin controversat, pentru că noi, paleontologii, le-am numit întotdeauna „reptile marine”. O mulțime de descendențe marine au invadat apa dulce.”

Primul schelet complet al unui plesiozaur a fost găsit pentru prima dată în Lyme Regis, Dorset, în 1823 de către Mary Anning, o vânătoare de fosile. Creatura avea un cap mic, un gât lung și patru aripi lungi.

Un comunicat de presă al Universității din Bath a spus că noua descoperire a arătat că monstrul din Loch Ness este „la un singur nivel, plauzibil”.

S-a scris: „Plesiozaurii nu erau limitați în mări, ei locuiau în apă dulce. Dar înregistrările fosile sugerează, de asemenea, că, după aproape o sută cincizeci de milioane de ani, ultimii pleziozauri au murit, în același timp cu dinozaurii.”

Urme de dinozaur, descoperite într-un restaurant

Paleontologii au confirmat că urmele observate de un client în curtea unui restaurant din provincia Sichuan din sud-vestul Chinei aparţin unui dinozaur care a trăit în Cretacicul timpuriu, informează luni agenţia Xinhua.

La 10 iulie, Ou Hongtao lua masa într-un restaurant din oraşul Leshan când a observat pe sol, în curtea localului, anumite urme care i-au stârnit interesul.

Fiind pasionat de paleontologie, el a bănuit că urmele ar aparţine unui dinozaur. În seara aceea, l-a contactat pe Xing Lida, profesor asociat la Universitatea de Geoştiinţe din China.

La 16 iulie, Xing a format o echipă de colegi paleontologi şi a realizat o investigaţie la faţa locului.

Ulterior, s-a constatat că urmele au fost lăsate de doi brontozauri din Cretacicul timpuriu.

Potrivit lui Xing, descoperirea este semnificativă prin faptul că este pentru prima dată când au fost găsite urme de dinozaur în oraşul Leshan.

Urmele au fost lăsate de două exemplare de sauropode de opt metri lungime, care s-au deplasat de-a lungul râului în mediul arid din vechiul teritoriu pe care se află în prezent Leshan, cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă.

Dintr-un set similar de sedimente a fost cioplit Marele Buddha din Leshan, cea mai mare statuie din piatră a lui Buddha din lume, care se află la doar 5 km distanţă, a adăugat Xing, conform Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News