Montagne russes în interiorul unui teatru: lovitură pe scena bucureșteană

Victor Ioan Frunză oferă dovada că pot fi împăcate ambele tabere: piesa ”A douăsprezecea noapte”. Un spectacol de teatru adevărat, de mare profunzime, dar care va ajunge în scurtă vreme un superhit, va face săli pline și lunea, chiar dacă ar fi posibile două spectacole pe zi.

Argumente?
De două secole, de când a fost lansată, atracția numită montagnes- russe nu a încetat să fascineze publicul. Tineri și vârstnici, bogați și săraci, sofisticați sau simpli, oamenii au făcut coadă la roller-coaster. Te urcă la cer, te aruncă în gol, te ține în suspans, îți dă emoții, adrenalina îți taie respirația, iar la final ești obosit, dar fericit.

Așa "funcționează" A douăsprezecea noapte, spectacolul de la Metropolis . Scenele de umor nebun alternează cu scurte momente dramatice, punându-se în valoare, prin contrast, unele pe altele.

Piesa e structurată pe trei paliere: acțiunea- suspans și umor (Din copilărie, când am văzut prima dată clasicele alb-negru, de la Chaplin la Stan și Bran, n-am mai râs așa. Să fie clar: nu se zâmbește, nu se râde la o replică sau două: sunt minute întregi în care gag-urile se înlănțuie, ca în filme, iar sala hohotește, fără oprire). Iar tragicul, așa cum aminteam, este puternic inserat în comedie. Exemplul perfect este chiar finalul. După Cântecul bufonului, cu versuri șocante pentru unii, Andrei Huțuleac face un simplu gest, surprinzător, care dă peste cap emoțiile spectatorului. De la tristețe la zâmbet, de la dramă la ironie, mișcarea de montagne russe de care aminteam.

Al doilea nivel este cel simbolic, universal și mereu valabil- mesajul transmis de textul lui Shakespeare. Nu în ultimul rând, există trimiteri directe la realitatea zilelor noastre și la epoca pe care o trăim.

Textul
Versurile lui William Shakespeare, traduse de Violeta Popa și George Volceanov, alternează cu fragmente "vorbite" în româna de azi (expresii, interjecții, jargon). Cred că așa ar fi scris și autorul, dacă trăia acum, în România. De altfel, limbajul licențios a fost cenzurat din manuscrisele originale, deci versiunea scenică a lui Victor Ioan Frunză face o necesară corecție.

Actorii
Îmi pare rău pentru cei care nu au șansa de a merge la teatrul din zilele noastre și au rămas cu clasamentele din vremea lui "Dacă doriți să revedeți".
O echipă foarte tare se afirmă , astăzi ( o parte a distribuției din A douăsprezecea noapte a jucat și în Visul unei nopți de vară, în 2015).

Au roluri mari protagoniștii scenelor de comedie: Adrian Nicolae, sir Toby, Sorin Miron, sir Andrew, Andreea Grămoșteanu, Mary-camerista. Huțuleac are parte de principalul rol tragic, evident-Bufonul, care îi iese perfect. Cuceritoare este Diana Cavallioti, în rolul Oliviei.

George Costin reușește o performanță actoricească, făcând practic două roluri. Malvolio-servil în prima parte, este schimbat, după citirea scrisorii, ajungând aproape de caricatură, dar reușește să rămână un personaj tragic, în ciuda hohotelor de râs pe care le stârnește. Farsa îmbracă o temă serioasă: beția puterii, mai ridicolă decât beția celor doi petrecăreți, Toby și Andrew.

Vezi aici distribuția piesei A douăsprezecea noapte

Muzica

Muzica lui Tibor Cari, interpretată live, de patru instrumentiști aflați în fundalul scenei, pare scrisă în epoca lui Shakespeare. Interpretează Andrei Huțuleac. Cântecul bufonului poate concura cu melodia lui Dan Andrei Aldea.

Decorul și costumele

Decorul și costumele sunt semnate Adriana Grand. Decorul minimalist, dar colorat, este completat de actorii care umplu scena și îi dau viață, la propriu (parcul în care Malvolio găsește scrisoarea este jucat magistral de Nicolae, Miron, Huțuleac și Carol Ionescu, de exemplu). Costumele, cu trimiteri la diferite epoci istorice, ar putea fi purtate și în zilele noastre, concurând multe creații celebre.

Copiii sub 14 ani nu au acces, mai scrie pe afiș. Mai bine: să nu-i învețe pe adulți cine știe ce noi expresii licențioase.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News