Încurajarea părinţilor să participe la îngrijirea sănătăţii propriilor copii este cea mai firească şi logică măsură, arată Curtea Constituţională a României în motivarea deciziei prin care a admis o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului şi a decis că prevederi din Legea 80/1995 şi OUG 158/2005, prin care cadrelor militare în activitate li se limitează acordarea dreptului la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 7 ani, sunt neconstituţionale.
'În măsura în care restrângerea exerciţiului unor drepturi ale cadrului militar poate fi privită ca fiind o consecinţă a alegerii voluntare a carierei militare, nu aceeaşi concluzie se poate desprinde şi în ceea ce priveşte afectarea sănătăţii copilului cu handicap, împrejurare care, în cele mai multe cazuri, este imposibil de prevăzut.
Mai mult, Curtea apreciază că, dacă în anumite situaţii, interesul public al societăţii poate prevala asupra drepturilor şi intereselor particulare, un asemenea raport nu mai poate fi conceput atunci când servirea interesului public are drept consecinţă afectarea acelor drepturi care garantează însăşi existenţa biologică a individului, aşa cum sunt dreptul la sănătate şi dreptul la viaţă. În opinia Curţii, crearea condiţiilor şi încurajarea părinţilor să participe la îngrijirea sănătăţii propriilor copii apare ca cea mai firească şi logică măsură, de vreme ce aceştia sunt cei mai implicaţi din punct de vedere afectiv şi cei mai capabili să recepteze şi să vină în întâmpinarea nevoilor specifice ale copilului', se arată în motivarea publicată pe site-un CCR. Curtea mai apreciază că, deşi dreptul la concediu şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav consacrat de art. 26 din OUG 158/2005 se acordă părintelui ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale de stagiu de cotizare, reglementarea vizează, în realitate, nevoile de ocrotire a sănătăţii copilului, constituindu-se şi ca o expresie a prevederilor art. 34 din Constituţie.
'Din aceeaşi perspectivă, reglementarea privind dreptul la concediu şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav reprezintă şi o concretizare a obligaţiilor pe care România şi le-a asumat ca parte la Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, în care se consacră obligaţia statelor părţi de a lua 'toate măsurile legislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie' (...), precum şi obligaţia de a recunoaşte 'dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare, se mai menţionează în motivare. Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională în decembrie 2017 cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 din OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 15 alin. (2) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile prin care cadrelor militare în activitate li se limitează acordarea dreptului la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 7 ani, motivat de statutul generat de situaţia militară a părintelui, creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată obiectiv şi raţional în raport cu celelalte categorii socio-profesionale pentru care se acordă concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu