Motivele pentru care Europa și SUA nu vor sancționa niciodată energia nucleară rusească

Din punct de vedere comercial, pare o afacere minoră. Dar dacă Uniunea Europeană, în furia ei cu sancțiunile împotriva Rusiei pentru invadarea Ucrainei, nu a luat niciodată în considerare sectorul nuclear, motivul trebuie căutat, dacă nu mai presus de toate, în dependența puternică a centralelor electrice ale Bătrânului Continent de Moscova.

Aproximativ 18 reactoare din țările UE sunt fabricate în Rusia și depind de know-how-ul Rosatom, gigantul industriei controlat de Kremlin. În plus, Rosatom însăși operează în Siberia, singura fabrică din lume capabilă să recicleze uraniul evacuat din centralele franceze, ”motorul nuclear” al Europei. Fără a lua în considerare că aproape jumătate din importurile de uraniu trec direct sau indirect din Rusia.

Dependență de Rosatom

Fondată în 2007 de Vladimir Putin pentru a sistematiza companiile care activează în sector și a crea un colos capabil să relanseze atomul rusesc acasă și în lume, Rosatom  a urmărit de-a lungul anilor ”o strategie ofensivă, oferindu-se să furnizeze centrale electrice la cheie”, explică publicația franceză Le Monde, citată de Europa Today.

”Rusia nu numai că construiește, întreține, furnizează expertiză tehnică sau combustibil, ea poate suporta și costurile financiare, chiar și pentru operațiunile considerate riscante”, se mai arată în publicația franceză. 

Din aproximativ 440 de reactoare în funcțiune în lume, 80 sunt de design rusesc

În ultimele decenii, țara a exportat mai multe unități decât orice alt jucător. Din cele sute de reactoare aflate în funcțiune în UE, nu mai puțin de 18 sunt legate de Rosatom: 6 în Cehia, unde garantează 37% din necesarul de electricitate al țării. În Ungaria sunt 4, care acoperă aproape jumătate din nevoile Budapestei. Alte 4 sunt situate în Slovacia, 2 în Finlanda și 2 în Bulgaria (acesta din urmă responsabilă pentru o treime din energia electrică a țării). Toate aceste implanturi depind într-un fel sau altul de serviciile Rosatom.

În ciuda conflictului din Ucraina, afacerile gigantului rus continuă să crească

Potrivit Raportului de stare a industriei nucleare mondiale, din 53 de reactoare aflate în construcție la nivel mondial la jumătatea anului 2022, 20 erau aparțineau grupului Rosatom, inclusiv 17 în afara Rusiei.

Ca să nu mai vorbim de acordul semnat recent cu Ungaria de Viktor Orban pentru construirea a două noi reactoare în țara maghiară: Moscova va acorda Budapestei un împrumut de 10 miliarde, în timp ce Rosatom se va ocupa de lucrări, care ar trebui finalizate în 2030 cu punerea în acţiune.

În timp ce Orban a fost aspru criticat pentru sprijinul său pentru petrolul rusesc, acordul nuclear a trecut aproape neobservat. Poate pentru că este implicat și liderul incontestabil al gazului atomic fabricat în UE,

Reciclarea 

Spre deosebire de țările aliate din Est, Parisul nu depinde de expertiza rusă pentru cele 56 de reactoare ale sale: tehnologia este cu mândrie transalpină, iar gigantul de stat EDF este un concurent al lui Rosatom la nivel internațional în construcția de centrale electrice.

Există însă un aspect nemarginal al afacerii EDF care o leagă de concurentul său de la Moscova: în Siberia există singura fabrică din lume capabilă să recicleze uraniul deversat din reactoarele nucleare franceze. Fabrica este administrată de Tenex, compania satelit a lui Rosatom.

Pentru Franța, care în vremuri normale depinde în proporție de 70% de electricitatea produsă de centralele sale, reciclarea uraniului este un factor cheie în reducerea costurilor de operare.

Franța este de fapt una dintre puținele țări care au optat pentru reprocesarea acestui combustibil: deșeurile produse de uzine, odată răcite, sunt separate: 4% devin deșeuri finale, care ajung în depozitul de depozitare din La Hague, în timp ce 1% este alcătuit din plutoniu, care este folosit ca bază pentru fabricarea unui nou combustibil, Mox.

Partea rămasă, 95%, este trimisă unei companii transalpine, Orano, care la rândul său o expediază în Siberia: în acest fel, devine uraniu reciclat. 

Acest sistem face posibilă reducerea semnificativă a necesității de achiziție de uraniu nou, dar este și esențial pentru reducerea greutății depozitării deșeurilor radioactive. 

Conform celor reconstruite de Le Monde, reciclarea uraniului din Rusia a fost suspendată de voința Guvernului francez odată cu izbucnirea războiului în Ucraina: în realitate, până în octombrie anul trecut, Orano a primit marfă din Siberia, dar ar trebui să fie cam ultima din contractul existent cu compania Rosatom.

Problema acum este să înțelegem cum vor găsi fracezii alternative pe termen scurt.

Uzinele din Oran sunt pline de uraniu care așteaptă să fie reciclat, iar cu cât trece timpul mai mult, cu atât este mai mare riscul ca acest tip de zgură să devină deșeuri pentru a fi depozitate, mai degrabă decât reutilizate. EDF a declarat pentru Le Monde că a ”intrat în discuții” cu Orano și Westinghouse, cu sediul în SUA, pentru a înființa o fabrică de reciclare în Europa de Vest. Dar construcția va dura ”aproximativ zece ani”. 

Importul de uraniu

Fără uraniu reciclat, va trebui să se bazeze pe uraniu natural importat. Și aici, Rusia joacă un rol strategic: în 2021, 20% din importul acestui material în țările UE a sosit din zăcăminte rusești, potrivit agenției europene Euratom. Alte 23% au sosit  din Kazahstan, țară nu doar aliată cu Moscova, dar care trebuie să treacă prin teritoriul Rusiei și prin nave de marfă pentru a ajunge în Europa. 

Odată extras, atunci; uraniul natural trebuie ”convertit” și ”îmbogățit” înainte de a putea fi folosit sub formă de combustibil: ”Și aici Rosatom exercită o importanță reală. Grupul controlează 25% din piața europeană de conversie și 31% din piața îmbogățirii, cifre care se ridică la aproximativ 40% și 46% la nivel mondial”, potrivit Le Monde.

O problemă nu numai pentru UE: potrivit lui Paul Dabbar, fostul secretar adjunct al Departamentului de Energie al Statelor Unite, ”cea mai expusă piață din lume” la dependența de uraniul controlat de Moscova este Statele Unite.

De aceea, majoritatea experților internaționali în energie consideră improbabilă impunerea de către Occident a sancțiunilor nucleare asupra Rusiei. 

Nu că baza pentru a face acest lucru nu ar fi acolo: cel mai frapant caz este cel al centralei ucrainene din Zaporojie cea mai mare din Europa, care a intrat sub controlul lui Rosatom. 

Kievul a tras în repetate rânduri alarma cu privire la riscul unui accident nuclear care ar avea efecte devastatoare și pentru UE. Dar deocamdată, gigantul rus nu se află pe lista neagră a Bruxelles-ului. 

În orice caz, întrebarea care se dezbate în Occident este cum să reduceți dependența de Rosatom și dominația sa la nivel global. Dar pentru a face acest lucru va dura mai mult timp, cel mai probabil mai mult decât va fi nevoie pentru a-și lua rămas bun de la metanul Gazprom.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News