Acordarea de „personalitate” juridică naturii este o mișcare în creștere: Poate opri pierderea biodiversității?

Un concept emergent se concentrează pe acordarea de drepturi legale naturii.

Multe popoare indigene au subliniat de mult timp valoarea intrinsecă a naturii. În 1972, regretatul profesor de drept de la Universitatea din California de Sud, Christopher Stone, a propus ceea ce pe atunci părea o idee capricioasă: conferirea de drepturi juridice obiectelor naturale pentru a permite trecerea de la o viziune antropocentrică (Concepție filozofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului) la o viziune intrinsecă asupra lumii.

Ecuadorul a fost prima țară care a consacrat drepturile naturii în constituția sa din 2008. De atunci, un număr din ce în ce mai mare de țări au urmat în acordarea de drepturi ale naturii.

Printre acestea se numără Aotearoa Noua Zeelandă, unde s-a acordat statutul de persoană juridică râului Whanganui, fostului parc național Te Urewera și, în curând, maunga Taranaki, notează Phys.

În esența sa, mișcarea pentru drepturile asupra naturii permite persoanelor să ia măsuri legale în numele ecosistemelor naturale, spre deosebire de persoanele afectate de degradarea mediului.

Ecosistemele pot deveni entități separate, cu propria lor agenție, în același mod în care alte entități non-umane, cum ar fi fondurile de caritate și organizațiile, pot exista ca entități separate din punct de vedere juridic.

Dar poate această mișcare să contribuie la stoparea pierderii biodiversității? Nu există un răspuns simplu. Noua noastră cercetare arată că multe exemple de drepturi ale naturii au apărut deoarece sistemele actuale nu au fost suficiente pentru a proteja natura de presiunea economică continuă a dezvoltării.

Concepția cadrelor privind drepturile asupra naturii variază foarte mult din punct de vedere geografic, al statutului juridic, al tutelei și al persoanelor care dețin răspunderea.

Phys.org a analizat 14 exemple de drepturi ale naturii la nivel mondial și le-a clasificat în funcție de tipurile de tutelă. De exemplu, în 2008, Ecuadorul a consacrat drepturile naturii în constituția sa, ca urmare a deceniilor de presiune din partea marilor companii miniere.

Acest lucru reprezintă un tip de tutelă publică în care fiecare cetățean are dreptul de a lua măsuri legale în numele naturii.

Râuri cu personalitate juridică

Pe de altă parte, în Noua Zeelandă, fostul parc național Te Urewera a primit statutul de persoană juridică, cu administratorii Tūhoe ca gardieni desemnați.

O persoană juridică este definită ca fiind o entitate care are capacitatea de a încheia contracte, de a face datorii, de a da în judecată și de a fi dată în judecată în nume propriu și de a răspunde pentru activități ilegale. Cazurile de drepturi ale naturii se definesc cu tutori numiți ca fiind „persoane juridice de mediu”.

Apoi, organizația a comparat aceste cazuri pentru a explora de ce au apărut și cum sunt concepute. Cine a pledat în numele mediului? Care a fost activitatea de exploatare care a pus presiune asupra ecosistemului? Care este statutul de răspundere al gardienilor?

S-a constatat că, în proporție covârșitoare, populația indigenă și comunitățile locale au acționat ca avocați. De exemplu, râului Whanganui din Noua Zeelandă i s-a acordat statutul de persoană juridică în 2017, ca urmare a sute de ani de rezistență a indigenilor Māori la colonizarea agresivă.

Cu toate acestea, răspunsul la întrebarea inițială, și anume „Dacă aceste schimbări pot salva biodiversitate”, încă rămâne neclar, mai ales că sunt atât de puține cazuri și guverne care acceptă ideile - încă văzute drept „ciudate”. Potrivit specialiștilor de mediu, cea mai mare rezistență provine atât din partea companiilor internaționale miniere, dar și din partea populațiilor care nu sunt încă acomodate cu noii termeni juridici ce acoperă inovația din biodiversitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News