Mușchii lui Victor Ponta

Fundația încă nelansată a lui Victor Ponta a dat neliniști bizare unei părți a membrilor PSD. Deși foarte mulți cred în experiența lui Ponta și cunosc faptul că este mult prea abil politic pentru a pleca din partid (sincer, nici nu cred că are motive și nu cred că s-a gândit vreodată la asta) sistemul de partid acționează cu prudență vis-a-vis de tot ce este nou, indiferent din partea cui vine inițiativa. Chiar și scop vădit de legitimare internă de-ar avea, Fundația „Ponta", n-ar fi ceva rău pentru PSD, cu atât mai puțin pentru stânga românească. O fi având el alte păcate, dar Ponta nu este genul de politician care să-și arate „mușchii" față de cei care l-au ajutat în viață și în carieră. Cu excepția unor exagerări de limbaj în conflictul cu Traian Băsescu, nu-mi aduc aminte ca ex-președintele PSD să fi înșelat vreodată încrederea celor cu care a pornit la drum. Este adevărat și faptul că, din postura de șef de campanie al lui Mircea Geoană la prezidențialele din 2009, n-a crezut total în acesta. Acest fapt li s-a întâmplat însă foarte multor pesediști, iar refuzul ulterior al asumării politice din partea lui Geoană, a întărit poziția lui Ponta.

Spirit activ, Victor Ponta este conștient că un partid nu trăiește doar din calcule și din suportul (de la sine) al claselor sociale pe care le reprezintă. Patrimoniul stângii în România nu este un cadou de la electorat. El este unul muncit și se gestionează printr-o asiduă muncă organizatorică dar mai ales prin fapte care să producă efecte pozitive pentru cât mai mulți oameni. Oricât s-ar chinui unii să-l demonizeze, Ponta rămâne primul premier postdecembrist care a coabitat consecutiv cu doi președinți de dreapta(?). Mai mult decât atât, deși nu este de profesie, principala abilitate a lui Ponta este diplomația. Cercul său relațional (internațional) este impresionant. Din păcate în țară s-a vorbit foarte puțin despre acest lucru.

Se poate, deci, ca prin această mișcare, Ponta, considerat de unii analiști economici „cel mai de dreapta dintre cei de stânga", să propună un liant politic interesant. Nu peste mult timp o astfel de construcție ar putea canaliza și alte energii intelectuale importante, sub titulatura unui proiect regional, poate debutul unor noi parteneriate externe în jurul Mării Negre. Fundația se va numi Black Sea Regional Cooperation Projects 2020*.

Dacă s-ar fi încurajat această idee și în PNL, partidul n-ar fi pierdut, de pildă, o mulțime din liderii importanți, dar mai ales vocile acestora. Nimănui nu-i este drag să-și părăsească propriul partid, cu atât mai puțin după ce a deținut o demnitate publică. Fundațiile pot deveni astfel și supape ale orgoliilor, până la urmă firești, ale celor care au avut funcții de prim rang dar mai ales performanțe și care vor să fie utili.

*  Proiecte de cooperare regională la Marea Neagră – 2020

Notă - Titlul de homepage aparține redacției

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News