Mulți tineri renunță la școală pentru a munci în străinătate. Gelu Duminică: Clasa a 6-a, a-7-a. Acolo avem cea mai mare curbă de abandon

Gabriel Dumitrache, un tânăr de 23 de ani, reprezintă un exemplu relevant al acestui fenomen. El face parte din procentul tot mai mare de tineri români care aleg să abandoneze studiile pentru a-şi încerca norocul peste hotare.

Potrivit datelor Eurostat, peste 15% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani au cel mult opt clase. Gabriel este unul dintre aceşti tineri, având în spate patru ani de muncă în construcţii în Belgia.

"Din cauza lipsei de bani, pentru că în România, ca să te ţii de şcoală, să îţi continui studiile, îţi trebuie bani, să te ajute părinţii. Ce am realizat, aici, în Belgia, poate nici într-o viaţă de om nu realizam în România," a declarat Gabriel Dumitrache pentru Digi24.

Veniturile lunare ale tânărului oscilează între 3.000 şi 4.000 de euro a spus el, o sumă considerabilă în comparaţie cu salariile din România.

Cu toate acestea, povestea lui Gabriel relevă o problemă mai profundă: rata alarmantă de abandon şcolar în rândul tinerilor români. Mulţi tineri preferă să plece la muncă peste hotare, decât să îşi continue studiile.

Mihaela Nabăr, director executiv al unei organizaţii umanitare, a subliniat gravitatea situaţiei, afirmând: "Dacă ar fi să mă uit la părăsirea timpurie a şcolii, este 24,6% în rural. Ceea ce înseamnă că vorbim de două Românii."

"Clasa a 6-a, clasa a-7-a. Acolo avem cea mai mare curbă de abandon"

Gelu Duminică, sociolog, a conectat problema cu sărăcia endemică din ţară, declarând că "Rata de abandon şcolar este conectată foarte tare cu rata de sărăcie din România. Clasa a 6-a, clasa a-7-a. Acolo avem cea mai mare curbă de abandon."

România se află în vârful listei Uniunii Europene în ceea ce priveşte rata de părăsire timpurie a şcolii. În 2012, România a avut o rată de 17,8%, cu ţinta de a ajunge la 11,3% până în 2020. Însă, după cum arată datele actuale, acest obiectiv pare departe de a fi atins, scrie Rador, citând rotalianul.com.

Există mai multe motive care stau la baza acestui fenomen: sărăcia, anturajul, părinţi care consideră că şcoala nu este o prioritate, sentimentul de stigmatizare, lipsa consilierilor educaţionali şi, nu în ultimul rând, calitatea precară a sistemului de învăţământ.

"Lipsa de motivaţie a profesorilor poate să aibă un impact în actul de învăţământ"

Antonio Amuza, un alt sociolog, a explicat că "lipsa de motivaţie a profesorilor poate să aibă un impact în actul de învăţământ, pentru că ei sunt unii dintre cei care pot să îi ţină pe copii la şcoală."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News