NASA, misiune complet neașteptată: Trageri directe asupra Lunii. Ce vrea să obțină prin această operațiune

NASA a propus să se tragă în Lună pentru a înțelege mai bine din ce este făcută aceasta. Planul ieșit din comun ar presupune ca un astronaut sau un rover să folosească un pistol special pentru a trage senzori în sol. Acest lucru ar permite o analiză detaliată a chimiei acestuia pe o arie largă, au sugerat oamenii de știință de la NASA la cel de-al 37-lea Congres Geologic Internațional 2024.

Aceste gloanțe cu senzori ar fi spectrometre miniaturizate, care ar utiliza un tip special de difracție numit difracție Fresnel. Spectroscopia este utilizată de zeci de ani pentru a afla din ce sunt făcute lucrurile din spațiu și presupune analizarea luminii emise, absorbite sau împrăștiate de materiale pentru a obține informații despre compoziția, structura și proprietățile acestora. Principiul fundamental al spectroscopiei este că diferite elemente, molecule și materiale absorb și emit lumină la anumite lungimi de undă sau frecvențe, creând o „amprentă” spectrală unică.

Difracția Fraunhofer apare atunci când detectorul este departe de obiectul care difractează, senzorii trebuind adesea să fie mai mari. Difracția Fraunhofer a fost principala formă utilizată până în prezent în cercetarea spectroscopiei spațiale. Cu toate acestea, difracția Fresnel apare atunci când detectorul este relativ aproape de obiectul care difractează, ceea ce înseamnă că un senzor poate fi mult mai mic. Aceasta este forma pe care oamenii de știință de la NASA au sugerat-o că ar putea fi utilizată în aceste gloanțe senzor ciudate.

Folosind un pistol cu gaz comprimat, astronomii sau roverele lunare ar putea trage mai multe dintre aceste gloanțe spectroscopice în solul lunar pe o suprafață mare, iar acesta ne-ar putea spune exact din ce este alcătuit fără efortul de a săpa manual o gaură în regolit.

Gloanțele spectroscopice ar putea fi folosite și pentru a analiza solul planetei 

Regolitul lunar este stratul de material fragmentat, liber, alcătuit dintr-o varietate de materiale care au fost descompuse de miliarde de ani de impactul meteoroizilor, de vântul solar și de alte procese de intemperii spațiale. Compoziția și proprietățile regolitului lunar variază în funcție de locația sa, mineralul feldspat plagioclazic fiind comun în zonele înalte ale Lunii, care sunt bogate în anorthosit, iar mineralele piroxen și olivină se găsesc în principal în regiunile bogate în bazalt.

Polul sudic al Lunii - unde intenționează să aterizeze misiunile Artemis - conține cratere care sunt permanent umbrite, ceea ce înseamnă că lumina soarelui nu ajunge niciodată la ele. Aceste regiuni sunt incredibil de reci, iar oamenii de știință cred că ele conțin cantități semnificative de gheață de apă prinsă în sol. În plus, solul de la polul sudic al Lunii ar putea oferi informații științifice privind formarea Lunii și istoria sistemului solar timpuriu.

Aceste gloanțe bizare ar putea fi folosite și pentru a analiza solul planetei Marte sau chiar ar putea fi trase în asteroizi de pe o orbită, sugerează cercetătorii. De asemenea, ar putea fi utilizate pe Pământ pentru a permite analiza rapidă și cu efort redus a geologiei unei zone. Cu toate acestea, NASA nu a anunțat încă nicio intenție reală de a transforma această propunere din science fiction în science fact, conform Newsweek.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News