EXCLUSIV  Natalie Portman: “O carte m-a impresionat atât de mult, încât am transformat-o într-un film”

Recent, Natalie Portman a împlinit 36 de ani. Şi-a făcut debutul în cinema în 1993, cu rolul Mathilda din filmul Léon de Luc Besson, alături de Jean Reno.

A devenit vedetă internaţională în 1999, după lansarea episodului I, Ameninţarea fantomei, din Star Wars în care a avut rolul Padmé Amidala jucând alături de Liam Neeson şi Ewan McGregor, rol reluat în următoarele două episoade în anii 2002 şi 2005.

A lucrat cu regizori celebri, ca Woody Allen (Tout le monde dit I love you), Michael Mann (Heat), Tim Burton (Mars Attacks!) sau Darren Aronofsky (Black Swan).

Carismatica actriţă a lansat primul ei lungmetraj ca regizor

Pe ecran, trăsăturile şi candoarea figurii par aceleaşi ca atunci când a început să joace, fiind încă o copilă. Au trecut aproape 23 de ani de la debutul său în Léon, despre care mărturiseşte: “La început, Luc Besson nu m-a ales, gândindu-se că sunt prea mică. El căuta o fetiţă mai mare! Dar apoi s-a răzgândit”.

Deseori aceste trăsături dulci luminează un corp adult. Natalie Portman pare să nu fi pierdut graţia de atunci. A ştiut să-şi construiască o carieră din opere neliniştitoare, ca Lebăda neagră, pentru care a fost recompensată un Oscar, sau mai banale, cum ar fi Closer, care i-a adus un Golden Globe şi o nominalizare la Oscar,  sau mai recentul Jackie de Pablo Larraín, pentru care a fost, din nou, nominalizată la Oscar, alternându-le cu filme ca trilogia Star Wars. A fost distinsă şi cu un Premiu BAFTA.

În rolul Fania din Poveste despre  dragoste şi întuneric

În Lebăda neagră

Pentru a se metamorfoza într-o lebădă credibilă, Natalie a trebuit să ia lecţii de dans câte 6-8 ore pe zi, de şase ori pe săptămână, timp de şase luni. “Dificultatea este să fii totodată eterica Odile, cu tot dificilul echilibru pe poante, cu marile salturi, şi dominatoarea Odette, cu piruetele ei demente”. Filmul este dur, dar nu-l pot uita. Performanţa lui Natalie Portman este atât de rece, încât urmărirea autodistrugerii ei ţine de sadism. Regizorul Aronofsky a ştiut să reunească două forţe, a binelui şi a răului, într-un balet roşu-sânge, în coregrafia semnată cu artă de Benjamin Millepied. Iată ce declara atunci Natalie: “Pentru a pregăti un rol perfect este nevoie pe lângă talent de multă, multă muncă, tenacitate, constanţă. Stagiune după stagiune, până la retragerea de pe scenă”.

Prezentat în avanpremieră la Festivalul de Film de la Veneţia, pelicula Jackie a lui Pablo Larrain a suscitat multe cronici. Pe lângă faptul că a fost distins cu Premiul pentru cel mai bun scenariu, el a reamintit că Natalie Portman este o mare actriţă. Rolul lui Jackie Kennedy a fost interpretat de mai multe artiste, printre care şi Katie Holmes, în serialul de televiziune The Kennedys. Dar niciuna n-a fost de talia lui Natalie Portman, aprecia critica de film.

În rolul Ines din pelicula Goya's Ghosts de Milos Forman

În afara cinema-ului, actriţa n-a renunţat la o viaţă afectivă împlinită, alături de soţului ei, balerinul şi coregraful francez Benjamin Millepied (fost director al Baletului Operei din Paris) şi a celor doi copii, Aleph, 6 ani, şi Amalia, 4 luni şi jumătate.

La Golden Globes

Natalie Portman vorbeşte acum cu entuziasm despre primul ei lungmetraj ca regizor, Poveste despre dragoste şi întuneric, adaptare a romanului autobiografic al scriitorului israelian Amos Oz, care a avut premiera internaţională în 2015 la Festivalul Filmului de la Cannes. 

„Eu, fostul baby star, am ales un copil drept protagonist al primului meu film ca regizor. După ce am devorat Poveste despre dragoste şi întuneric de Amos Oz, am hotărât să debutez în regie. (…) Când eram mică, mi se citeau istorii ale Holocaustului: mă întreb cum mi-au marcat psihicul. Este prea devreme să introduci tragedia istorică în lumea copilăriei”, mărturisea Natalie Portman într-un interviu acordat jurnalistului italian Luca Barnabe pentru Corriere della sera.

În primul ei rol din pelicula Leon

În Israelul de la jumătatea secolului XX, micul Amos îşi petrece copilăria în intimitatea cărţilor, a nesfârşitelor discuţii intelectuale, pasionat fiind de marile întâmplări ale istoriei, de sensul lor şi înconjurat de membrii familiei sale, cărturari autentici, care îi insuflă dorinţa de cunoaştere. Înzestrat cu o imaginaţie debordantă, Amos transfigurează întâmplările istoriei, al căror martor implicat este, într-o saga incitantă, evenimentele păstrând dramatismul perceput de copilul a cărui sensibilitate contrastează puternic cu neverosimilul celei mai tulburi perioade din istoria lumii.

Filmul oscilează între realism şi vis şi este, în acelaşi timp, romanul formării micului Amos şi povestea naşterii unei naţiuni, Israelul.  Filmul este vorbit în limba ebraică, acţiunea desfăşurându-se între Ierusalim şi Tel Aviv.

În rolul Alice din Closer

Natalie Portman regizase deja un scurtmetraj, Eve, şi un episod din filmul colectiv New York, I Love You. “Am dorit întotdeauna să regizez un film, dar nu găsisem proiectul potrivit până când am citit cartea lui Amos Oz care m-a schimbat complet. Ceva atât de frumos nu putea să nu fie transpus în cinema”, mărturiseşte Portman, explicând că romanul este atât de bogat din punct de vedere lingvistic, încât i s-a părut că l-ar trăda dacă nu ar folosi limba ebraică. Decizia era şi o formă de respect faţă de persoanele principale ale poveştii, care trăiesc încă acele zile de speranţă şi de schimbare. Pentru a reînvăţa limba ebraică Natalie Portman a avut un profesor, deşi  nu trebuie uitat că s-a născut în Ierusalim, tată ei fiind medic specializat în fertilitate, iar mama, artistă. Când avea 3 ani, părinţii ei s-au transferat în Statele Unite.

Jackie, rolul care i-a adus laudele criticii

Regizoarea a întâlnit câteva persoane care se aflau în piaţa din Ierusalim în noaptea din 1947, ascultând la radio decizia ONU prin care a fost proclamat Statul Israel. 

A fost o experienţă incredibilă şi importantă pentru recrearea emoţiei şi a bucuriei  locuitorilor care, în mare parte, erau refugiaţi europeni, supravieţuitori ai Holocaustului, cum erau, de altfel, şi părinţii ei. “Aveam nevoie să întâlnesc oameni care au trăit acea noapte. Din poveştile lor am învăţat în ce măsură acel moment a fost marcat de lacrimi de bucurie şi de durere. Plânsul eliberator şi colectiv din acea noapte a fost în acelaşi timp sărbătoare şi comemorare a celor care nu mai existau”.

Poveştile pe care Fania, mama micului Amos, interpretată de Natalie Portman, le spune băieţaşului său, deşi nu sunt religioase, au multe referiri biblice: deşertul, salvarea aproapelui… Aceste scene sunt importante, pentru că toate poveştile l-au format ca persoană încă de mic. Fantezia şi povestirea orală sunt un act de creaţie a propriei persoane. Micul Amos contribuie la naraţie, devenind coautor împreună cu mama sa. Sunt momente melancolice, triste, romantice, câteodată tragice. 

Pe covorul roşu la Cannes în 2015

Alături de Benjamin Millepied

Natalie mărturiseşte că în formarea propriei personalităţi au avut un rol cărţile despre Holocaust, aşa cum, probabil se întâmplă cu toţi copiii care frecventează şcolile ebraice. “Adulţii ar trebui să se întrebe în ce fel acele povestri şi acele cărţi au o influenţă asupra identităţii unui copil, în ce fel îi marchează psihicul. Poate că este o vârstă prea mică pentru a fi introduşi în tragedia istorică şi în cruzimea absolută”.

În rolul lui Amos-copil a jucat Amir Tessler, pe care regizoarea l-a ales imediat ce i-a privit video-ul. “Spărgea ecranul”. Un copil extrem de inteligent şi sensibil pentru care, nedorind să-l traumatizeze, a încercat, pe cât posibil, să “îndulcească” scenele cele mai dramatice.

În rolul Reginei Amidala din Star Wars

În Odile din Lebăda neagră

François Truffaut spunea: «Să filmezi cu copii este o mare tentaţie la început, o adevărată panică în timpul filmării şi o imensă satisfacţie după ea». Portman mărturiseşte că pentru ea a fost tot timpul o plăcere să lucreze cu un copil atât de disciplinat, atent şi bine pregătit, care a devenit un exemplu pentru toţi ceilalţi. Şi-a amintit de copilăria ei, când a jucat în Léon şi când Besson şi întreaga echipă încercau să înveselească lucrul pentru ca ei să i se pară un joc. “Una dintre zilele cele mai frumoase a fost cea în care împlineam 12 ani, sărbătorită între două filmări, cu părinţii şi întreaga familie «lărgită» cu distribuţia”.   

În rolul lui Jacqueline Kennedy

Atunci a luat prima ei lecţie de cinema, pentru că să joci într-un film de acţiune al unui regizor ca Besson “te ajută să înţelegi toate posibilităţile camerei, să încadrezi lucrurile dintr-un punct de vedere neaşteptat şi neliniştitor”.

În timpul filmărilor la Poveste despre dragoste şi întuneric

Scenă din Poveste despre dragoste şi întuneric

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News