EXCLUSIV Naţionala României, 4 meciuri în 10 zile. Sperăm la ceva sau spunem, ca de obicei, că ăsta ne e nivelul?
Pe 4 iunie, România debutează la ediţia din 2022 a Ligii Naţiunilor. Vor fi 4 meciuri în doar 10 zile pentru tricolori, două acasă şi două în deplasare.
Întrebarea, şi de data aceasta, este dacă sperăm la puncte multe adunate sau dacă ne vom mulţumi cu ciupeala şi cu celebra sintagmă "atât putem, ăsta ne e nivelul, poate data viitoare".
Edi Iordănescu, noul selecţioner, a adus la naţională pentru aceste meciuri patru portari, dar numai trei atacanţi. O decizie cel puţin ciudată, având în vedere faptul că, tradiţional, portarul titular e acelaşi meci de meci. Îmi vine greu să cred că în cele patru meciuri, Iordănescu îi va trimite în teren, pe rând, pe Niţă, Aioani, Moldovan şi Târnovanu. Până şi cluburile de fotbal au trei portari în lot, un titular, o rezervă şi al treilea în caz că se întâmplă ceva cu unul dintre primii doi sau chiar cu amândoi. Sunt şanse să se accidenteze doi sau trei din patru portari, ca al patrulea nume să aibă şanse să apară măcar pe foaia vreunui meci?
Doar trei atacanţi aduşi la lot, şi aceia cu cifre slabe în sezonul recent încheiat. Cel mai în formă este, fără îndoială, Andrei Ivan, de la Universitatea Craiova, A marcat 15 goluri şi a dat 11 pase decisive în 34 de partide disputate în ultimul sezon. Lângă el, însă, au fost chemaţi George Puşcaş, de la Pisa, cu 8 goluri şi 2 pase decisive în Serie B, şi Denis Alibec, cu 2 goluri şi o pasă de gol în campionatul din Cipru. Cu ei sperăm să câştigăm puncte, sprijiniţi evident de mijlocaşi.
La fel de adevărat, însă, este că alte soluţii nu există. Atacanţi prolifici în Liga 1 nu există, iar români care să rupă gura târgului în străinătate nu am mai văzut de ani buni. În iarnă, scosese capul la suprafaţă Valentin Mihăilă. Atalanta, echipă de cupe europene, l-a împrumut de la Parma şi se angajase şi la un transfer definitiv, dacă acesta ar fi jucat 50% din meciuri. Nu s-a întâmplat, iar Mihăilă se întoarce la Parma. Dennis Man pare că s-a readaptat la Parma, dar echipa sa a terminat la jumătatea clasamentului în Liga II din Italia. Alexandru Cicâldău promitea multe la Galatasaray, dar după un start bun de sezon nu a mai reuşit să adune evoluţii apreciate. Iar de Olimpiu Moruţan, de la aceeaşi echipă, ce să mai spunem? Nici Gigi Becali nu vrea să dea bani ca să îl repatrieze...
De ani buni, selecţionerii români se plâng că baza de selecţie e redusă, că fotbalişti de calitate nu prea avem. Schimbăm antrenorul din doi în doi ani şi sperăm la rezultate diferite cu, în mare, acelaşi lot de jucători. Chiar dacă apare, ocazional, câte un jucător talentat, precum Rareş Ilie sau Octavian Popescu, aceştia sunt consideraţi de multe ori prea fragezi pentru a juca. Sau, la polul opus, sunt aruncaţi în luptă cu adversari peste nivelul lor iar apoi sunt sfâşiaţi de antrenori, comentatori, analişti şi foşti jucători.
Şi intervine blazarea. Iar din blazare reiese "ăsta ne e nivelul, atât putem, poate data viitoare".
România nu a mai ajuns la un turneu final din 2016, iar atunci participarea ne-a lăsat un gust amar (amintim aici celebrul meci pierdut cu Albania). Se poate întâmpla altceva de data asta?
P.S: Când jucam 2 meciuri în 4 zile, de obicei se plângeau jucătorii că la a doua partidă au ajuns obosiţi. Cel mult, speram la trei puncte în primul meci sau 4 puncte per total. Să vedem acum ce va fi...
Pe 4 iunie, România înfruntă Muntenegru în deplasare. Hai, România!
* acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
