Lăsând la o parte toate controversele care se țin scai de autor, să vorbim despre manele.
Mai specific: astăzi vom analiza cum Dani Mocanu transpune, în versurile sale, dispoziții ale Codului de procedură penală. Și nu numai!
Nu vom încerca să justificăm comportamente infracționale. Nu vom încerca să facem pe "avocatul" sau să promovăm devianțe. Mă aflam, la un moment dat, într-un context informal în care am auzit câteva piese ale lui Dani Mocanu.
Din punct de vedere juridic, le consider extrem de lămuritoare, "pe înțeles" și comprehensive. Doar un exemplu, după care vom trece la analiză: "Mi-au confiscat tot ce aveam prin casă/ Sume importante ce le țineam pe masă". Ce semnificații ar putea avea aceste versuri, dacă nu o aplicare in concreto a procedurii confiscării speciale din Codul penal?
"Art. 112. Confiscarea specială
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
(...) b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor (...)"
Voi scrie versuri cu albastru și texte de lege cu violet, pentru a fi totul mai ușor de urmărit.
Maneaua se numește "Domnilor mascați" și a fost urcată pe Youtube în urmă cu aproximativ 6 ani, în data de 25 decembrie 2018. Conține și un disclaimer: "Această melodie este un pamflet și trebuie tratată ca atare". Acum, tot cuvintele autorului:
1. "La prima oră de dimineață
A intrat poliția la mine-n casă"
Potrivit art. 159 alin. (3) și (4) C. proc. pen., "Percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricţiona libertatea de mişcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziţia, pe durata efectuării acesteia".
De asemenea, potrivit art. 157 alin. (1) C. proc. pen., "Percheziția domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune și se presupune că percheziția poate conduce la descoperirea și strângerea probelor cu privire la această infracțiune, la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului".
2. "Eu știu că n-am nicio vină
Dar ei mă acuză că am vândut cocaină"
Art. 4 C. proc. pen. amintește un principiu fundamental al procesului penal — prezumția de nevinovăție. Astfel, "Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului".
Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă, potrivit art. 551 C. proc. pen.: la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului; la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației, când nu s-a declarat apel sau contestație în termen sau când apelul sau, după caz, contestația declarată a fost retrasă înăuntrul termenului; la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației; la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.
3. "Mi-au devastat toată casa
Și mi-au speriat nevasta,
Dar nu m-au găsit pe mine
Și m-au dat în urmărire"
Menționăm că procedura dării în urmărire, procedură specială, nici măcar nu se studiază în unele facultăți de drept din țară. Astfel, "m-au dat în urmărire" are următorul sens, potrivit art. 521 alin. (1) și (2) C. proc. pen.: Darea în urmărire se solicită și se dispune pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în fața organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătorești. Darea în urmărire se solicită și se dispune în următoarele cazuri: a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventivă, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, o măsură educativă privativă de libertate, măsura internării medicale sau măsura expulzării, întrucât persoana față de care s-a luat una dintre aceste măsuri nu a fost găsită; b) persoana a evadat din starea legală de reținere sau deținere ori a fugit dintr-un centru educativ, centru de detenție sau din unitatea în care executa măsura internării medicale; c) în vederea depistării unei persoane urmărite internațional despre care există date că se află în România.
4. "Domnilor mascați, sigur mă confundați
Eu nu sunt de vină, n-am vândut cocaină,
Mă jur în fața voastră noroc să nu mai am
Dac-am vândut vreodată nici măcar un gram"
Potrivit art. 306 C. proc. pen., "Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligația ca, după sesizare, să caute și să strângă datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecințelor acestora, să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101".
De asemenea, potrivit art. 134. alin. (1) C. proc. pen., "Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de persoana care face identificarea".
5. "Mi-au confiscat tot ce aveam prin casă
Sume importante ce le țineam pe masă,
Dar nu-i nimic asta să fie paguba mea
Tot ce contează este libertatea mea"
Am antamat chestiunea confiscării speciale în intoroducere. Vom vorbi acum despre un drept fundamental al suspectului/inculpatului: dreptul la apărare. Potrivit art. 78 C. proc. pen., "Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel".
De asemenea, potrivit art. 83 C. proc. pen., "În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: a) dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; a^1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia; b) dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii; c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; d) dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei; f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română; g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; g^1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale; h) alte drepturi prevăzute de lege".
Există multe alte dispoziții care amintesc drepturi ale suspectului sau inculpatului, în Partea specială a Codului de procedură penală.
6. "La mine-n casă într-un sertar
În dormitor la mine mi-au găsit un gram,
Am inima ruptă în două
Să mor io dacă știu cum a ajuns acolo"
Referitor la identificarea și păstrarea obiectelor, există prevederi în sensul conservării la art. 160 C. proc. pen.: După identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute și a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează și se sigilează. Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii. Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are obligația de a le păstra și conserva, precum și de a le pune la dispoziția organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancțiunea prevăzută la art. 275 din Codul penal. Probele pentru analiză se iau cel puțin în dublu și se sigilează. Una dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159 alin. (11).
Nu vom mai analiza din punct de vedere juridic, doar vom lăsa câteva versuri "emblematice":
"Ce dreрtate avea tata Când îmi sрunea că nu e bine Că tоti рrietenii mei Sunt рe interes cu mine Veneau și mă-nregistrau Să mă bage în рuscarie Și tăiau înregistrarea Să audă ce le cоnvine"
(Dani Mocanu, Polițiști și procurori)
"V-ați pus împotriva mea nici nu știți în ce intrați
Răzbunarea nu o opriți cu o mie de mascați
Vin acasă și vă arăt ce mi-am pus în gând
Vă nenorocesc pe toți și mă întorc râzând (...)"
(Dani Mocanu, Răzbunarea)
"Mamă, eu te-am supărat prea tare
Prea multe dosare din afaceri ilegale
Vreau să fiu, mamă, cum ai vrut mereu
Exemplu de copil cu frică de Dumnezeu (...)"
(Dani Mocanu, Mamă de mafiot)
Sperăm că v-a plăcut acest demers timid ce reflectă o mică parte din multitudinea procedurilor desfășurate de organele judiciare. Munca magistraților, a organelor de cercetare penală și a tuturor organelor auxiliare este extrem de complexă. Adresez sincere felicitări tuturor celor care asigură aflarea adevărului în procesul penal.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News