Nebunie cu păpușa românească Mihaela? Mulți au aruncat-o sau zace uitată în casa bunicilor, dar colecționarii sunt dispuși să plătească mii de lei pentru ea

Dacă te-ai născut în anii '80 și poate chiar și la începutul anilor '90 ai prins probabil renumitele păpuși comuniste, dacă nu acasă sigur la grădiniță: Cătălin, păpușa moale din blană sintetică, căluțul galben din plastic, pisica cu minge vărgată între lăbuțe, Scufița Roșie din gumă elastică, Donald Duck marinar, în pantaloni scurți, Ștrengarul, Pistruiatu, Coșarul, Cățelușul șchiop, ursul Bruno, Miaunel și Bălănel în varianta din plastic dar și din lemn, țărăncuțele în costum popular dar și păpușile mari, cochete, de pus pe fotoliu, pe pat sau pe capota mașinii la nunți - fabricate de "Arădeanca" și... legendara Mihaela.

Astăzi sunt adevărate piese retro de colecție iar nostalgicii sunt dispuși să le cumpere pe mii, dacă nu chiar zeci de mii de lei. Majoritatea păpușilor, în perioada comunismului, erau inspirate din filme sau desene animate - cum e și cazul figurinei din gumă Pistruiatu' și al Mihaelei, ștrengărița cu codițe blonde care deseori se vindea la pachet și cu bicicleta cu care se plimba mereu prin pădure, în serialul de desene animate cu același nume. Desenele animate cu Mihaela erau apreciate de copii și adesea se concentrau pe teme de prietenie, învățare și explorare, prezentând un univers plin de culoare și imaginație. Sunt animații care, fără doar și poate, serveau ca instrument de educare civică și, uneori, propagandă incognito, contribuind astfel la popularizarea păpușii și devenind parte din cultura populară românească.

Mihaela, păpușa tuturor fetițelor din perioada comunistă

Dar să vorbim despre Mihaela. personajul din desenele animat de origine româno-sovietică "Mihaela și Azorel" care, la scurt timp după difuzarea pe micile ecrane, a ajuns și în rafturile cu jucării, în cărțile de colorat, pe cutiile cu plastilină și chiar pe caiete dictando.

Păpușa Mihaela a fost un simbol al copilăriei în perioada comunistă din România. Aceasta a fost fabricată la uzinele de păpuși de la Pitești, începând cu anii 1960. A fost populară datorită aspectului său atractiv cu detalii deosebite gravate în cauciuc, inclusiv șuvițele de păr erau pictate manual, și a fost considerată cadoul mult dorit de copiii din acea vreme, fiind disponibilă în diferite variante, inclusiv cu diverse accesorii. Este adesea asociată cu nostalgia după Epoca de Aur și reprezintă o parte din istoria și cultura materială a României.

Astăzi, unii sunt dispuși să plătească pentru un exemplar și... 3.000 de lei, după cum bine vedem AICI. "Mihaela mult dorită. Dacă e cineva dispus să renunțe, ofer 3000 ron" - scrie o internaută pe Facebook. 

Scufița Roșie la 1 leu valorează astăzi sute de lei

De pe un alt site aflăm că și "sora" ei din aceeași epocă, Scufița Roșie, se vinde pe sume deloc mici. Mai precis, 190 de lei, în condițiile în care, înainte de Revoluție, acestea erau printre cele mai ieftine de pe piață și se achiziționau cu sutele pentru creșe și grădinițe.

Și Pistruiatu se vinde ca piesă retro de colecție

La fel de celebră ca și Mihaela a fost și păpușa Pistruiatu'. Ce-i drept, nu mulți sunt cei care sunt dispuși să plătească pentru ea zeci de mii de lei ca pentru "Mihaela", dar e scoasă la vânzare ca și "păpușă de colecție" și nu se vinde pentru mai puțin de 200 lei.

Păpușa folosită de Doina Cornea pentru a ascunde scrisori și documente pe care le trimitea în Occident

Puțini știu că Doina Cornea s-a folosit de o păpușă românească, celebrul bebeluș de vată pe care mai toate micuțele îl aveau acasă, pentru a face transferuri de documente dintr-un loc în altul, departe de ochii Securității. Păpușa a fost donată Memorialului Sighet de către Doina Cornea și este expusă în Sala 77, dedicată opozanților și disidenților din deceniile 8 și 9, aflăm de pe siteul Memorialului Sighet.

Așa arată fosta "mică ascunzătoare" a disidentei anticomuniste Doina Cornea:

Legat de asta, Ariadna Combes povestește: „Scrisoarea transmisă de Europa Liberă pe 23 august am ascultat-o împreună aici. Am rămas cât am putut de mult, până la începutul școlii, și mi-am dat seama că nu se va întâmpla nimic cât timp suntem aici, soțul meu, copiii și cu mine. Apoi am plecat, purtând scrisoarea către Papa. Am ascuns-o într-o păpușă (râde). Fetița mea, pe care ați văzut-o, avea doar 10 luni și călătorea cu păpușa, în care se afla scrisoarea, în patul de mașină.” Aceste amintiri sunt parte din "Doina Cornea. Jurnal. Ultimele caiete", urmate de o discuție între Doina Cornea, Ariadna Combes și Leontin Iuhas, moderată și consemnată de Georgeta Pop, cu o prefață de Ana Blandiana, publicată de Fundația Academia Civică în 2009.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News