EXCLUSIV  ”Nebunii de la Cenaclul lui Păunescu” în rapoartele Securității. Interviu Andrei Păunescu

Andrei Păunescu s-a referit la cultură în anii comunismului, folk și patriotism, la modul brutal prin care mișcarea condusă de marele poet a fost oprită în 1985, și a respins implicarea partidului în Cenaclu. 

DC News: A fost Cenacul Flacăra o alternativă pentru tineri la comunism? Se poate vorbi de o rezistență prin cultură?

Andrei Păunescu: Bineînțeles. Chiar atunci când el a fost interzis, în 1985, rapoartele oficiale ale Securității, ale cenzurii de partid, spuneau că la Cenaclul Flacăra exista un fel de mișcare de opoziție. Un fel de partid paralel față de partidul unic. Acesta este și motivul pentru care el a fost oprit în mod brutal printr-o hotărâre a Consiliului culturii din 16 iunie 1985.

Da, era o rezistență prin cultură, dovadă că foarte multe cântece de atunci și foarte mulți artiști rezistă și astăzi. Elena Ceaușescu în ultima noapte pe care a petrecut-o alături de Ceaușescu în sediul Comitetului Central, când afară manifestanții erau la Universitate, în 21 spre 22 decembrie 1989, Elena Ceaușescu i-a spus lui Nicolae Ceaușescu că cei de afară sunt "nebunii de la Cenaclul lui Păunescu". Elena Ceaușescu s-a opus Cenaclului Flacăra foarte multă vreme. La Revoluție s-au cântat cântecele Cenaclului.

DC News: Cât de mult a fost PCR implicat în activitatea Cenaclului? Se cânta totuși desrpre libertate, se promova o idee, iar pentru regimurile totalitare ideile sunt cele mai periculoase.

Andrei Păunescu: Partidul nu a fost implicat deloc. Aș vrea să facem o foarte mare deosebire. Cine nu cunoaște sau este neinformat face o confuzie între anumite poziții ale lui Adrian Păunescu despre Ceaușescu și ideea de susținere a comunismului.

Adrian Păunescu l-a prețuit pe Ceaușescu când a venit la putere cu un aer nou față de ceea ce era până în 1965, stalinismul cunoscut cu pușcării politice (nr – regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej). Adrian Păunescu împreună cu Nichita Stănescu și cu alți scriitori, au fost foarte entuziasmați în 1968 de gestul lui Ceaușescu de a se opune URSS-ului și de a nu invada Cehoslovacia alături de Moscova și de alte capital est europene.

Adrian Păunescu l-a admirat pe Ceaușescu ca persoană pentru că era naționalist în primul rând, nu pentru că era comunist. Tatăl meu nu putea fi un susținător al comunismului, câtă vreme tatăl lui fusese deținut politic de către bolșevici și bunicul lui de către legionari. Adrian Păunescu nu avea nimic în comun cu ideologia comunistă.

Partidul nu era implicat în Cenaclul Flacăra. Partidul tocmai când s-a implicat, l-a interzis. La sfârșitul anilor ‘60 și începutul anilor ‘70, atmosfera în România era mai relaxată. Se puteau face gesturi și în cultură. Așa a apărut Cenaclul Flacăra.

DC News: Cenaclul reunea mari artiști împreună cu poeți foarte importanți. Cum reușea Adrian Păunescu să adune atâtea nume mari în perioada respectivă?

Andrei Păunescu: Adrian Păunescu crea artiști. Pe Ștefan Hrușcă l-a luat din satul lui, din statutul de învățător în Ieud, l-a urcat în autocar și l-a transformat în ceea ce este astăzi. Vasile Șeicaru era un cântăreț de formație, formația Cristal din Galați. L-a luat de acolo, i-a scris cântece "La Adio", "Antiprimăvara" etc. Lui Hrușcă i-a scris "Rugă pentru părinți". Adrian Păunescu i-a lansat. El a făcut atunci cel mai autentic proiect "Românii au talent". Pe Tatiana Stepa a descoperit-o când avea 19 ani.

Nu erau nume mari atunci. Sigur, Nichita Stănescu și câteva excepții reprezentau ceva când au pășit în Cenaclu. Florian Pittiș era un actor deja format când a venit. La fel și trupa Phoenix care exista și reprezenta ceva. Iris era o trupă de club bucureștean, iar când a venit la Cenaclu a venit pentru că era interzisă. Așa a devenit o trupă de importanță națională. Holograf la fel Era o trupă studențească în București iar când au venit în 1984 la Cenaclul au căpătat audiență și importanță națională. Dar ceilalți, cei mai mulți erau doar tineri aspiranți. El nu a luat nume mari ci le-a creat. Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Valeriu Sterian.

DC News: Credeti că tinerii mai sunt astăzi interesați de poezie și muzică folk?

Andrei Păunescu: Întotdeauna. Va exista întotdeauna o minoritate de elită indiferent de cât de grele sunt vremurile, există o peliculă fină, subțire, uneori foarte rarefiată de public tânăr care iubește poezia, iubește marile teme și care nu se poate desprinde de folk, de rock, adică de arta care presupune mesaj.

Din acest motiv și azi, când nu mai e vremea folk-ului de pe stadioane, există cântece pe care tinerii le cântă și pe stradă, acasă, cluburi sau pe terase. De exemplu "Nebun de alb" a lui Emeric Imre, care tot la Cenaclu s-a afirmat. Sau cântecele frumoase a lui Mircea Vintilă lansate în anii '70.

Niciodată nu cred că se va distruge această minoritate de elită, iar speranța noastră este că minoritatea aceasta se va extinde către un public și mai mare. Poate nu chiar milioane de oameni câți erau la Cenaclu, dar să fie mai largă felia decât acum.

DC News: Ați organizat mai multe spectacole Remember Cenaclul Flacăra. Este un proiect care va continua?

Andrei Păunescu: Bineînțeles. Am organizat câteva ediții extraordinare, cu audiență mare și cu mulți artiști care au venit alături de noi în această formulă nouă. Remember Cenaclul Flacăra, deoarece Cenaclul nu a murit. Spiritul nu are cum să moară. Ideile de dragoste de țară, de societate, de părinți și de cuplu sunt veșnice. Ele sunt de la începutul lumii și vor fi până la sfârșitul ei. Am început de câțiva ani Remember Cenaclul Flacăra și vom continua, și în țară și în București. În formule mai mari sau mai mici, ideea este să ducem mai departe Cenaclul Flacăra, care pleacă de la un vers extraordinar, "și totuși există iubire".

DC News: Sunt mulți tineri care nu cunosc ceea ce a însemnat cu adevărat Cenalcul Flacăra. Ce le transmiteți acestora?

Andrei Păunescu: Le transmit să guste din frumusețea unor seri de club sau de scenă de tip folk sau rock, exact așa cum încearcă pentru prima oară o băutură bună, o mâncare bună, o tigară bună. Vor constata că muzica folk va fi ca un drog pozitiv.

Atâta vreme cât ești tânăr și iubești, construiești și vrei să te afirmi, descoperi că ai o identitate, muzica folk este exact combustibilul de care ai nevoie, iar uneori pansamentul de care ai nevoie când treci prin momente grele. Cultura nu face rău nimănui, iar muzica folk este fermecătoare.

[citeste si] 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News