Karl Nehammer încearcă modelul Ciolacu-Bolojan, cu mari riscuri în Parlamentul austriac

La fel ca în România, unde USR a ieșit din joc,  partidul liberal NEOS a părăsit discuțiile, subminând o alianță menită să blocheze ascensiunea extremei drepte la guvernare. La fel ca Elena Lasconi, Beate Meinl-Reisinger, președinta NEOS, a invocat reformele care să echilibreze bugetul și să aducă economiei mai multă competivitate drept puncte de divergență în discuțiile cu Partidul Popular Austriac (ÖVP), de centru-dreapta, condus de cancelarul Karl Nehammer, și cu Partidul Social Democrat (SPÖ), de centru-stânga. Președinta NEOS le-a acuzat că refuză să gândească „dincolo de următoarea zi a alegerilor” și să urmărească „reforme fundamentale.”

Discuțiile pentru o alianță anti-extremism au început oficial în noiembrie, după alegerile din septembrie în care Partidul Libertății din Austria (FPÖ), anti-imigrație și prietenos cu Rusia, și-a dublat numărul de voturi și a urcat pe primul loc în alegerile naționale. Executivul condus de Karl Nehammer a rămas în funcție, formarea unui nou guvern fiind blocată deoarece partidele parlmentare au refuzat să colaboreze cu FPÖ. Nehammer a preluat unele teme ale extremiștilor, în ceea ce privește migrația, dar manevrele sale populiste, printre care și veto-ul la adresa României și Bulgariei, nu i-au adus voturi, ci doar au credibilizat narativul extremei drepte. În ciuda apropierii de discurs, o guvernare a ÖVP cu Partidul Libertății ar însemna ca Nehammer să piardă orice legitimitate în familia sa politică, partidele din PPE hotărând, în Congresul de la București, din luna martie 2024, că nu vor colabora cu extremiștii nici la Bruxelles, nici în guvernele naționale.

Secretarul general al FPÖ, Michael Schnedlitz, i-a cerut lui Nehammer să demisioneze după ce NEOS a ieșit de la discuțiile pentru formarea guvernului și a numit o eventuală colaborare lui Nehammer cu social-democrații drept o ”monstruoasă coaliție”.

Nehammer și Andreas Babler, liderul social democraților (SPÖ), cred însă că negocierile pot continua și ar putea forma o coaliție de guvernare, deoarece cele două partide dețin împreună 92 din cele 183 de locuri din camera inferioară a parlamentului austriac, adică au o majoritate fragilă, dată de un singur parlamentar.

În România, coaliția PSD-PNL-UDMR are un singur vot în plus în Senat. În plenul Camerelor reunite, unde se adaugă și grupul minorităților naționale, guvernul ar avea teoretic cu 10 mandate mai mult decât jumătate plus unu din total (respectiv 244 parlamentari), dar la votul pentru guvernul Ciolacu 2 diferența a fost doar de șase voturi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News